O fetiţă de şase luni a murit în Spitalul Bagdasar la o zi după o intervenţie chirugicală. Când s-a născut, Bianca Berendei a primit nota 9 pentru că a ieşit cu faţa în jos, apoi doctorii au spus că e sănătoasă şi au felicitat-o pe mamă. La trei luni, o femeie necunoscută de pe stradă i-a contrazis pe ginecologi. “Mi-a spus că ochii fetiţei sunt prea mari şi să-i fac analize că sigur este ceva în neregulă”, a declarat Oana Berendei pentru Reporter Virtual. 



Necunoscuta de pe stradă a avut dreptate, iar la Bagdasar s-a descoperit că are craniostenoză şi că trebuie operată. Drama care a urmat este povestită de părinţii fetiţei într-o plângere adresată Colegiului Medicilor Bucureşti, care analizează acuzaţiile de malpraxis şi ucidere din culpă.
Tragediile din spitalele româneşti continuă aşadar, iar acuzele împotriva personalului medical se înmulţesc. Reporter Virtual va continua să ancheteze acest caz până la un rezultat din partea IML Mina Minovici, institut ce are deocamdată concluzia celor care au realizat autopsia:  micuţa pacientă a murit din cauza unei pneumonii, boală care nu a fost descoperită de personalul medical de la Bagdasar înainte de operaţie şi nici după.
“Către Colegiul Medicilor din Bucureşti,
Domnule preşedinte,
Plângere

 

Împotriva Spitalului Bagdasar Arseni, a conducerii acestuia şi împotriva echipei de medici care, în perioada 20.09.2010 – 29.09.2010, a efectuat analize şi ulterior intervenţia chirurgicală pentru craniostenoza metopică asupra fetiţei mele, Berendei Bianca-Alexandra, decedată la data de 29.09.2010, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de malpraxis şi ucidere din culpă.
Motive:
În data de 20.09.2010, m-am prezentat la spitalul Bagdasar, unde urma a se efectua analize medicale în vederea operării fetiţei mele, Berendei Bianca-Alexandra, în vârstă de 6 luni, pentru craniostenoza metopică – mi s-a indicat că perioada de operare a fetiţei trebuie să fie până la vârsta de 7 luni maxim. Iniţial am fost anunţată că urma să mă internez în data de 20.09.2010 cu fetiţa, însă ulterior mi s-a comunicat că nu o să mai fiu internată în acea zi, pentru că trebuia să facem o serie de analize în urma cărora se decidea data internării. Am primit astfel trimiteri către ORL, Oflamologie şi Radiologie în spital, precum şi indicaţii pentru efectuarea computerului tomograf în afara spitalului pe care le-am achitat din bani personali. O doamnă asistentă a venit şi i-a luat Biancăi sânge în cabinetul domnului doctor curant Iliescu pentru analize şi am plecat ulterior către celelalte cabinete cu indicaţia ca după ce primim rezultatele să ne ducem pe secţie să vorbim cu domnul doctor curant şi să stabilească data de internare.
Am făcut toate consultaţiile, inclusiv computerul tomograf. Aici nu am primit rezultatul imediat, trebuia să aşteptăm în jur de o oră, timp în care am fost pe secţie cu fata pentru a-i da domnului doctor rezultatele obţinute până atunci. Domnul doctor Iliescu nu a vrut să se uite pe ele, a zis că aşteptă să iau şi tomograful pentru a avea tot setul de analize cerut. Am aşteptat rezultatul de la tomograf, după care am revenit şi i-am dat analizele. Fără a se uita pe ele, mi-a spus să venim miercuri dimineaţă pentru internare, fiindcă în acel moment nu erau paturi libere. Miercuri, 22.09.2010, am fost internate pe secţia de Neurochirurgie 1, salonul 108, cu specificarea că în ziua urmatoare- joi, se va efectua operaţia. În cursul zilei de miercuri l-am întrebat personal pe domnul doctor curant Iliescu dacă este nevoie de medicamente pentru operaţie şi mi s-a spus că nu este nevoie decât de Surgifix, restul având în farmacia spitalului.
După vizita de joi dimineaţă (23.09.2010),  mi-a spus că nu o va opera în cursul zilei respective, urmând ca intervenţia să aibă loc în ziua următoare (vineri – 24.09.2010) specificându-mi să nu îi dau să mănânce. Vineri, după vizita de dimineaţă, mi-a spus că nu o poate opera nici în acea zi şi că cel mai bine ar fi să ne ducem acasă peste weekend, să revenim luni, mai ales că în salon erau copii bolnavi şi că în sala de operaţie au ceva probleme – infecţii şi că trebuie sterilizată sala. Am solicitat bilet de învoire sau un alt act doveditor că plecăm din spital, lucru pe care nu l-am primit menţionându-se că nu este nevoie.
Luni, 27.09.2010, ne-am întors în spital, unde nici măcar nu am avut pat până în jurul orei 14.00. Totodată, am fost anunţată să nu îi dau mâncare fetei marţi dimineaţa, pentru că urma să o operăm.  Marţi, 28.09.2010, la ora 9.00, am plecat cu Bianca către sala de operaţie şi în jur de ora 9.30 am părăsit sala, pentru că doctorul anestezist Gheorghiţă să o pregătească  pentru operaţie. În sala de operaţie am observat lucruri cărora nu le-am dat atunci importanţă: era îngrozitor de frig, chiar asistentele mi-au spus să nu dezbrac copilul de hăinuţe. Doctorul anestezist Gheorghiţă a venit în sală, a adus dosarul fetei şi a început să se uite pe analize şi m-a pus să scriu pe o foaie că sunt de acord cu anestezia şi că am luat la cunoştinţă de riscurile ei, cu toate că nu mi s-au spus aceste riscuri. L-am văzut un pic abătut şi l-am întrebat dacă totul este ok… nu  a zis nimic şi am insistat, “domnule doctor, totul va fi ok, nu?!”. Mi-a zis da, aşa trebuie să gândim. (După deces ne-a chemat în birou şi ne-a zis că avea un presentiment vis-a-vis de operaţie, de ce nu l-am întrebat nimic…dar îl întrebasem…). Tot în sala de operaţie am observat că o asistentă a adus o oală mare roşie cu capac pe care scria “sterilizate”, pe care a pus-o pe un reşou cu un singur picior, iar sub el a băgat o cărămidă. Am plecat din sală când au început să o intubeze, spunându-mi că o pregătesc pentru operaţie.
În timpul operaţiei, domnul doctor Gheorghiţă, anestezistul, a ieşit din sală de două ori, prima dată spunându-ne că este nevoie de sânge pentru a salva pacientul şi a doua oară pentru a ne cere Perfalgan şi Novocalmin. Pentru că nu le-am avut, a trebuit să mă duc să le iau.. cu toate că îmi spuseseră că nu este nevoie să am medicamente de nicio natură pentru intervenţie. La ora 14.50, Bianca însoţită de domnul doctor Gheorghiţă şi o asistentă a ieşit din blocul operator pentru a merge la terapie intesivă pentru următoarele 2 ore, pentru că li s-a părut că s-a trezit un pic mai greu din anestezie. Am insistat să rămân cu Bianca la terapie intensivă măcar peste noapte şi astfel am reuşit să rămânem acolo sub observaţie. Domnul doctor Gheorghiţă a venit de mai multe ori să o vadă, dând indicaţii să i se recolteze sânge pentru analize, analize care a spus că erau bune. La vizita de seară a venit şi domnul doctor Rizea, secund la operaţie, care s-a uitat la Bianca. I-am spus că mi se pare că în dren este mult sânge (mi s-a explicat după operaţie că tot sângele ei era în jur de 640 ml, drenul era improvizat dintr-o sticlă goală de zer fiziologic de 500 ml care era aproape jumate plină), dar a zis că este ok. L-am rugat de asemenea să îi schimbe surgifixul, pentru că nu îi stătea pe cap şi rămânea cu operaţia descoperită. În plus, pansamnetul era plin de sînge…a zis că o lasă aşa peste noapte şi în ziua următoare îl va schimba.
Dimineaţa, după vizita medicală, am fost trimise în salon pentru că Bianca se simţea aparent bine, mâncase peste noapte, încercase să se ridice, şi-a scos singură drenul gastric şi se juca. Înainte să vină brancardierul, Bianca a vomitat, am atras atenţia asistentei şi mi s-a spus că nu este nicio problemă. Am întrebat dacă este nevoie să iau eu fişa Biancăi pentru a şti ce tratamnet să-i faca în salon în continuare şi mi s-a spus că o vor trimite ele pe secţie. Astfel, am plecat la salon. Aici i s-a scos drenul şi i s-a schimbat pansamentul. Apoi a mâncat şi s-a culcat. Când s-a trezit, a început să plângă şi am chemat asistenta salonului pentru a-i face un calmant, crezând că o doare, pentru că nu i s-a dat niciun calmant sau antibiotic de la 00.00. Când a venit m-a întrebat dacă am Novocalmin şi i-am administrat unul. A avut scaun imediat şi a dat afară Novocalminul. Am chemat-o din nou pe asistentă, spunându-i că l-a scos şi că începe să aibă stări de moleşeală. Mi-a cerut Nurofen, i l-am administrat, a pus-o la oxigen şi mi-a zis s-o las liniştită că îşi va reveni, cu toate că ea dădea semne de leşin, avea o transpiraţie rece şi era foarte palidă, că este vorba de o lipotimie – dacă era vorba de lipotimie, de ce nu i s-a aplicat tratamentul corespunzător şi nu s-a căutat cauza care a declanşat această aşa-zisă lipotimie?! După ce aceasta a plecat, Bianca a vomitat şi am anunţat din nou asitenta care mi-a spus să-i administrez alt Novocalmin, fără să vină să se mai uite la ea.
La aproximativ 10 minute au venit doctorii la vizită şi domnul doctor Iliescu a remarcat starea ei, spunând că ceva nu este în regulă. De atunci ne-am plimbat efectiv între secţia de Neurochirurgie, tomograf, secţia de Neurochirurgie iarăşi şi terapie intensivă. Iniţial s-a cerut un tomograf, în urma căruia a spus că Bianca este în regulă, cu toate că ea oscila între stări de leşin şi stări de conştienţă. Înainte de a pleca nu au găsit pompa de oxigen pentru a-i administra oxigen pe drum, după un timp au găsit-o dar am plecat fără ea. Pe drumul înapoi spre salon l-am întrebat pe domnul doctor Rizea, care a fost secund la operaţie şi care ne-a însoţit către salon, despre ce stări de convulsie este vorba (medicii menţionau aceste stări înainte de a pleca către tomograf) şi mi-a spus că este vorba de convulsii epilepsice, dar că totul este sub control. Mă trimiteau să cumpăr Desitin de la farmacie, pentru că ei nu aveau, pentru a o calma. Am avut unul în salon şi i l-au administrat. Când am ajuns în salon au observant că serul fiziologic care era pus la perfuzie nu curge corect, că are bule de aer şi că de aceea nu ajunge la ea calmantul administrat anterior. I se administrase deja 250 ml ser fiziologic, iar asistenta spunea că era deja doza pentru o zi întreagă. I-au administrat intravenos o cantitate de calmant care a fost considerată ca fiind rămasă neadministrată prin perfuzie.
Atunci domnul doctor Iliescu a venit vorbind la telefon cu cineva căruia îi dădea explicaţii despre greutatea şi starea fetiţei mele. Bianca a început să se încleşteze, buzele să se învineţească şi atunci au luat-o în braţe şi au fugit cu ea către terapie intensivă, care se afla  la o distanţă foarte mare de salonul în care eram internate. Intrase deja în stop respirator şi în loc să se încerce o resuscitare prin respiraţie gură la gură, am străbătut un drum de 4-6 minute, timp în care oricum creierul suferea leziuni iremediabile. Când am ajuns la terapie intensivă cu Bianca mi-au comunicat că este în stop respirator. Au încercat să o resusciteze, dar nu au reuşit. Nu găseau padelele, nu ştiau unde sunt. Resuscitatrea manuala s-a făcut cu toată mâna, presiunea exercitată fiind foarte mare. Au pus un regitru sub ea după mai bine de 15 minute de resuscitare manuală, iar padelele au început să le caute după mai bine de 30 minute…oricum nu ştiau unde sunt… În jur orei 14.00,  pe 29.09.2010, au declarat decesul. Ulterior am aflat, în urma autopsiei, impusă prin lege, că Bianca a decedat din cauza unei pneumonii interstiţiale cu pleurezie parapneumonică, care nu a fost descoperită de către echipa de medici înainte şi/sau după operaţie.
Consider că spitalul şi echipa de medici sunt vinovaţi de decesul Biancăi, întrucât nu îmi pot explica cum aceştia au efectuat o operaţie atât de complexă pe baza unor investigaţii şi analize  incomplete, efectuate cu mai mult de o săptămână înainte de data intervenţiei chirurgicale. Mi se pare inadmisibil faptul că spitalul  nu deţinea medicamentele necesare pentru o astfel de operaţie, programată anterior. Totodată, neresuscitarea la timp, distanţele mari între salonul în care am fost internată,  tomograf şi salonul de terapie intersivă au făcut să se piardă minute preţioase în care poate s-ar fi putut salva viaţa Biancăi. Menţionez că după deces am dorit o discuţie cu domnul doctor Ciurea, şeful de secţie, care mi-a spus “Uitaţi-va în ochii mei, eu la 3 minute de când am văzut că fiicei dumneavoastra i s-a făcut rău, am părăsit spitalul”. Din aceeaşi dorinţă de a afla ce s-a întâmplat, am discutat şi cu managerul spitalului, domnul doctor Gorgan, care mi-a spus că cel mai bine era dacă copilul meu se năştea sănătos….
Solicit investigarea şi tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de decesul copilului meu.
Solicit reevaluarea spitalului din următoarele motive:

• Paturile nu sunt corespunzătoare vârstei copiilor, la sugari sunt oferite paturi fără suport pe părţi, iar la vizitele medicale mamele, în calitate de îngrijitor, li se cere să părăsească saloanele fără copii şi să-i lase în paturi nesupravegheaţi, multe paturi fiind libere pe ambele părţi, astfel existând pericolul ca unii copii să cadă din pat.

• La revenirea din permisia acordată de doctori – fără bilet de învoire – pacientul internat este obligat să stea în salon fără pat şi să aştepte cu copilul în braţe şi cu bagaje eliberarea unui pat.

• Nu există camere pentru pansamente şi tratamente curente, acestea se efectuează în saloanele unde sunt internaţi pacienţii, în paturile care sunt libere, pe lenjerii care nici nu au fost schimbate anterior sau în cabinetul asistentelor pe o canapea unde doamnele asistente stau cu fundul în restul timpului.

• Curăţenia în saloane este făcută doar înainte de vizita doctorilor şi atunci mai întâi se analizează vizual de către personal dacă pare curat şi dacă chiar este nevoie. Sunt zile în care nu se mătură, zile în care doar se mătură, fără a se spăla pe jos.

• Necesarul pentru intervenţii în situaţii de urgenţă şi susţinerea funcţiilor vitale nu este la îndemana personalului, nici măcar nu se ştie unde este pus, se pierde timp vital cu căutarea lui şi după găsirea lui nu se utilizează.

• Nu există medicamente pentru situaţii de urgenţă, părinţii sau însoţitorii copiilor sunt trimişi să cumpere de la farmacii.

• Resuscitarea nu se începe imediat după intrarea în stop respirator, se preferă ducerea pacienţilor în braţe până la terapie intensivă, astfel pierzându-se minute preţioase.

• Paturile-cărucior pe care sunt transportaţi pacientii sunt foarte vechi, prezentând urme de rugină.

• Evaluarea pacienţilor se face evaziv, se analizează doar partea care a fost supusă operaţiei, nu se analizează pacientul per total.

• Personalul medical fumează în incinta spitalului, chiar la capătul unui salon de copii sugari.

• Nu există sistem de sterilizare propriu pentru biberoane şi lenjerie, bucătărie de lapte specializată pentru nou-născuţi.

• Pacienţii, indiferent de vârstă, după operaţii sunt duşi direct în saloanele din secţie.

• Asistentele nu trec să ia nici măcar temperatura pacienţilor după intervenţii.

• Asistentele trebuie rugate chiar şi de câteva ori să vină să se uite la pacienţi.

• Distanţa dintre saloane şi terapie intensivă este foarte mare, drumul fiind anevoios, cu holuri pe care se desfăşoară lucrări de modernizare.

• Grupurile sanitare nu sunt dotate cu apă caldă, igienizarea lor se face defectuos, sacii de gunoi nu sunt duşi chiar dacă sunt plini.

• Cum este posibil ca într-o sală de operaţii sterilizarea să se facă în oale pentru mâncare, puse pe reşou?

• Cazurile de infecţii pe secţia de Neurochirurgie 1 nu sunt rare, în acest spital existând precedente. Un caz similar este Orlando Stănculescu Cristian, care a decedat la vârsta de 9 ani, în urma unei intervenţii de hidrocefalee.

Anexez Certificatul Medical constatator al decesului”.
Plângerea este semnată de mama Biancăi Berendei, care a dorit să facă public acest caz prin intermediul Reporter Virtual doar pentru ca alţi părinţi să ştie ce îi aşteaptă atunci când caută salvare într-un spital. Mai exact, condiţiile şi riscurile la care se supun pe ei şi pe copii.

Sursa: Reporter Virtual 

In tot acest timp, umflatii cu ceafa lata care ne conduc si-au majorat lefurile si isi schimba masinile! 

Dumnezeu sa o ierte si sper sa se faca dreptate. Vinovatii sa plateasca. 

         O regula nescrisa dar de bun simt spune ca atunci cand nu porti ciorapi si ai picioarele la vedere trebuie sa fii epilata. Bineinteles ca de preferat este sa fii epilata si ingrijita tot timpul, dar ma rog sa spunem ca suntem oameni si mai sunt si exceptii. De aceasta regula nu tin insa cont in ultimul timp nici celebritatile si nici fotomodelele. Din contra as putea spune daca vedem ca apar in poze cu par la subrat sau pe picioare. De parca asta ar fi un motiv de lauda si invidie din partea altora. Ultimul exemplu de acest fel este si fotomodelul de origine rusa Natalia Vodianova. Rusoaica de 29 de ani si-a etalat cu nonsalanta picioarele neepilate atunci cand a sosit seara trecuta la petrecerea organizata de Harper's Bazaar Women of the Year la Mayfair in Londra. Atunci cand a coborat din masina in fata la One Mayfair paparazzi au avut sansa de a-i fotografia parul de pe picioare. Probabil ca a uitat ca nu e epilata atunci cand si-a ales rochia. Sau poate ca acesta este un nou trend. :) Cert e ca a facut senzatie pe ringul de dans. A primit chiar si un premiu, si anume acela pentru Inspiratia Anului, datorita initiativei sale de a strange fonduri pentru construirea de locuri de joaca moderne pentru copiii din Rusia si Marea Britanie.

        A fost insotita la eveniment de catre actrita Emma Thompson (nu putea sa ii spuna sa se epileze pe picioare??), care a primit de asemenea premiul de Model al Anului pentru munca sa de actrita, producator, scriitoare si activista in cadrul campaniilor cu privire la victimele abuzurilor, torturii si violurilor, dar si de catre artista- director de film Sam Taylor-Wood, care a fost numita Femeia Renascentista a Anului. Natalia (nascuta in Rusia) este maritata cu mostenitorul proprietatilor Justin Portman, cu care are trei copii, si cu care locuieste in prezent in Londra. A devenit cunoscuta publicului larg atunci cand a semnat ca model cu Viva Models din Paris pe vremea cand avea doar 17 ani, si a fost model pentru campaniile unor branduri renumite precum Calvin Klein, Louis Vuitton, Yves Saint Laurent sau Chanel. Este de asemenea fondatoarea si presedinta Fundatiei Naked Heart, o organizatie ce asigura medii de joaca sanatoase pentru copiii din Rusia. Este si ambasadoare pentru Hear the World, o campanie internationala ce incearca sa constientizeze lumea cu privire la pierderea auzului.

      Astazi va voi mai prezenta o perla arhitecturala data uitarii pentru mult timp. Oare cati dintre voi stiu ce a reprezentat pentru bucuresteni hotelul Cismigiu cu adevarat? Oare cati stiu despre el mai mult decat ce canta Tudor Chirila? Oare cati dintre voi ati avut curiozitatea de a-i descoperi istoria? Ei bine in cazul in care nu ati facut-o deja va voi prezenta cateva date despre el si despre istoria lui cu iz de can-can.

      Hotelul s-a numit la inceput Palace Hotel si a fost construit in anul 1912. A fost prima cladire construita pe Bulevardul Regina Elisabeta. Numele de Palace Hotel este legat de inginerul macedo-roman Nicolae Nacu Pissiota. Dupa ce a terminat Scoala de Drumuri si Poduri de la Paris, acesta a venit in Romania si a fost naturalizat la cererea sa. Pissiota a conceput structura metalica de rezistenta a cladirii, iar varul sau Arghir Culina, a fost cel ce s-a ocupat de arhitectura intregului hotel. Hotelul a ramas in posesia familiei Pissiota si dupa moartea acestuia in 1940. In 1948 insa cladirea a fost nationalizata de comunisti, ca multe altele. Importanta cladirii pentru comunisti nu consta in maiestria arhitecturala, ci in pozitia stategica oferita. Odata cu intrarea in posesia comunistilor, hotelul isi schimba numele in Hotel Cismigiu. Poate stiati sau poate nu, (eu cel putin mereu ma intrebam de unde ii vine noul nume) dar numele ii vine de la titlul directorului serviciului apelor de la acea vreme. Directorul cismelelor din Bucuresti era cunoscut drept "cismegiul" si isi avea locuinta aproape de malul lacului din parcul cu acelasi nume.

     In Micul Paris, Cismigiu era unul dintre hotelurile cu cele mai multe locuri din Bucuresti: avea aproximativ 200 de camere. Era un hotel de categoria a doua deoarece avea si camere cu patru paturi si pentru ca era central, era foarte cautat, in special de delegatii. O camera cu doua paturi era 70 de lei, iar oficialii aveau dreptul sa deconteze 45 de lei. Insa hotelul a fost neglijat de autoritatile comuniste. Nu s-au facut reparatii, ci doar cateva igienizari, iar camerele au fost exploatate la maxim. Nu prea existau becuri la veioze si erau probleme cu apa calda si cea rece.

Cu toate astea, de-a lungul timpului, pe la hotel au trecut scriitorul I.D. Sarbu, istoricul Alexandru Zub si indragitul Gil Dobrica, despre care se spune ca in fiecare dimineata se ducea in Cismigiu si alerga timp de o ora. Ce ii facea pe acesti oameni "mondeni" sa revina aici? Peretii camerelor erau decorati cu foite de aur, iar in receptia hotelului, dupa ce se facea intrarea printr-o usa rotativa de lemn, clientii vremii erau intampinati de o atmosfera eleganta, accentuata de lumina unui candelabru somptuos, asemanator celor de la casele regale europene. Asa dupa cum declara si arhitecta Anca Bratuleanu "hotelul a fost un simbol al modernizarii si occidentalizarii", constituind la acel timp si o inovatie arhitecturala a vremii, datorita structurii sale metalice de rezistenta.

     La fel de vestita ca si Hotel Cismigiu, era la vremea aceea, Beraria Gambrinus, ce se afla la intrarea in hotel. In cartea "De la Hanul Serban Voda la Hotel Intercontinental", Ion Paraschiv si Trandafir Iliescu, scriau ca afacerea Gambrinus a fost demarata de Caragiale in 1901. Ei spuneau ca saloanele berariei nu erau prea mari, nu depaseau capacitatea de 200 de locuri, insa dadeau localului un aspect intim. La inceput beraria fusese localizata in Piata Palatului. La începutul anilor 1940, Gambrinus este redeschis in Bulevardul Elisabeta, pe colt cu strada Brezoianu, in Palace Hotel (denumit apoi Hotel Cismigiu), inlocuind o franzelarie a fabricii „Otto Gagel“, si ea furnizoare a Casei Regale. Hotelul fusese ridicat in anii 1911-1912 pe un teren pe care inca din 1874 dadea reprezentatii Circul Sidoli. In 1911, locul apartinea inca blanarului Sigmund Prager (acelasi care, cumparand casa Vacarescu-Bellu din capul strazii Franceze, a daramat-o si a reconstruit-o). Dupa demolare, Circul Sidoli s-a mutat langa Dambovita, in perimetrul strazilor Brutus si Sapientei (din nou ne amintim de Caragiale!). Arhitectul a fost Arghir Culina, caruia i se datoreaza si proiectarea hotelurilor Capitol (fost Louvre), Negoiu (fost Stanescu), Union, Ambasador, dar si alte edificii din Bucuresti. Gambrinus-ul renascut a functionat aici si dupa nationalizare, pana in anii 1990. A fost, poate, singurul restaurant bucurestean caruia regimul comunist i-a pastrat numele. Beraria Gambrinus a fost singurul loc din Bucuresti unde se servea bere la halba, iar aceasta costa 3 lei.

In 1906 a venit la Gambrinus Grigoras Dinicu, iar vreme de 6 luni beraria s-a transformat intr-un centru al muzicii lautaresti. Dupa moartea lui Caragiale, fabrica Luther a redeschis localul si l-a concesionat fratilor Ionescu, de meserie bucatari. Scriitori, ziaristi, oameni de afaceri si politicieni, cu totii veneau la Gambrinus pentru a sarbatori premierele Teatrului National. Una din specialitatile casei era snitelul vienez, din pulpa de vitel, care se servea cu garnitura de legume asortate. Vara, se improviza o mica gradina in fata berariei si se instalau 10-12 mese de tabla. Iarna, pe estrada berariei concertau orchestre de renume. In perioada 1932-1940, programele muzicale ale lui Dinicu si Jean Marcu erau transmise in anumite zile la radio, direct din local. Beraria a fost distrusa de bombardamentele din cel de-al doilea razboi mondial.

         Dupa 1990, Hotel Cismigiu s-a transformat in camin pentru studentii de la Academia de Teatru si Film. Actorul Cristi Iacob a locuit acolo la inceputul anilor 1990, timp de sase-sapte luni. Ceea ce s-a intamplat cu fata care a cazut in lift, l-a inspirat pe actor sa scrie cateva versuri despre cladirea sinistra, pe care apoi Tudor Chirila le-a transformat in cantec. Fata care s-a prabusit in casa liftului era o studenta din Republica Moldova, din prima sau a doua generatie de studenti basarabeni de la actorie. Caminul era aproape gol in acea zi deoarece accidentul s-a petrecut intr-un weekend de primavara, iar studentii erau plecati. Din acel moment a inceput declinul hotelului, ce candva, inauntru, avea o usa rotativa din lemn si un candelabru mare ce lumina salonul de la intrare. In prezent, Hotel Cismigiu este o ruina, ce nu face decat sa urateasca Bulevardul Elisabeta. Geamurile sunt sparte si prafuite, usa de la intrare de abia se mai tine, iar sigla ce intr-un timp a fost emblematica, acum este doar o ruginatura, ce aproape nu se mai vede. Intr-un timp se putea intra in hotel, prin gaurile din pereti, dar acum acestea au fost astupate. S-au auzit multe istorii, de la fantome la un tanar ce statea in hotel si se credea varcolac, insa cert este ca zilele bune ale cladirii nu se mai intorc.

      In 2004 s-a anuntat ca hotelul a fost cumparat de compania spaniola Hercesa, pentru reabilitare, insa nici in prezent nu s-a facut nimic. Hotelul Cismigiu a adapostit la vremea lui multe istorii pline de haz, spuse la o halba de bere. A fost una dintre cladirile de seama din Bucuresti. Este pacat ca ceea ce candva facea din Capitala Micul Paris, acum sa ajunga un pericol public. Insa farmecul Bucurestiului de alta data, a ramas ingropat cu toate povestile cladirilor demolate si uitate de vreme. La sfarsitul anului 2009 compania spaniola Hercesa a inceput lucrările la fostul Hotel Cişmigiu, din centrul Bucureştiului, ce va fi transformat într-un hotel cu cinci etaje ce va cuprinde 65 de apartamente de lux destinate închirierii. Hotelul a fost achiziţionat de spanioli în 2004 şi va păstra linia arhitecturală originală. „Am început lucrările la Hotel Cişmigiu acum 3-4 luni alături de firma de construcţii Virom, care construieste si proiectul Vivenda Residencias din Titan", a declarat in februarie 2010 pentru capital.ro Alejandro Solano, directorul general al Hercesa Romania. Clădirea de pe Bulevardul Regina Elisabeta are o suprafaţă construită de 6.9000 mp, fiecare etaj având 1.400 mp. Proiectul prevede atingerea unei suprafeţe de 9.000 mp împărţiţi pe subsol, parter, cinci etaje şi pod. Finalizarea lucrărilor este programată pentru luna septembrie a anului viitor. Proiectul a fost întârziat deoarece structura clădirii a necesitat o demolare parţială şi nu o renovare cum calculase Hercesa în planurile iniţiale, motiv pentru care proiectul a trebuie refăcut şi supus din nou avizării autorităţilor locale.

       Spaţiul fostului cinematograf Bulevard, intrat şi el în proprietatea companiei spaniole odată cu încheierea tranzacţiei, va găzdui sediul Hercesa. Apoi, restul spaţiilor de la parter vor fi închiriate în scop comercial. Ar putea fi vorba chiar şi de legendara berărie Gambrinus, care, dacă nu îşi va găsi un chiriaş dispus să îi redea imaginea de altădată - „vrem ceva asemănător cu «Carul cu bere», punctează Solano -, va deveni, la rândul său, un spaţiu comercial ca oricare altul. Chiar dacă au ales soluţia demolării, proprietarii nu au de gând să facă modificări majore în actuala arhitectură a hotelului. Astfel, curtea interioară va fi păstrată, urmând să fie împânzită cu arbuşti şi plante căţărătoare şi, probabil, să găzduiască o terasă. Vor avea, totuşi, loc şi două schimbări esenţiale: la subsol va fi amenajată o parcare, iar toate camerele de acum vor fi mărite şi transformate în apartamente, 67 la număr. Cele mai spectaculoase vor fi şapte apartamente tip duplex, situate la ultimul etaj. Deşi se prefigurează a fi un proiect de lux, hotelul nu va depăşi totuşi nivelul de patru stele. Aceasta deoarece, după cum spune Solano, spaţiul redus nu permite găzduirea unei piscine sau a numărului necesar de locuri de parcare pentru a accede la categoria maximă. În ceea ce priveşte factorul financiar, investiţia totală a companiei va fi de circa opt milioane de euro: două pentru achiziţionarea clădirii şi şase pentru renovarea sa. „Este un buget viabil, aş fi spus că e chiar prea mare, dacă nu ar fi vorba şi de nişte limite pe care le au de depăşit; de exemplu, securizarea clădirii sau refacerea faţadei exact după modelul iniţial", comentează Paul Mărăşoiu, preşedintele Peacock Hotels şi specialist în hotelăria autohtonă. Deşi reprezentantul Hercesa a declarat că este prea devreme pentru a face previziuni privind perioada de amortizare a investiţiei, ţinând cont că lucrările nu au început încă, Paul Mărăşoiu prevede că, „în funcţie de tendinţele viitoare de pe piaţă", aceasta va fi de opt-zece ani.

        Voi ce povesti mai stiti in legatura cu cladiri vechi pline de farmecul istoriei ce ar trebui pastrate si restaurate?

P.S  Uitasem sa precizez ca fata nu a murit imediat ci s-a zbatut timp de 3 ore fara a fi auzita de cineva. Nu i se cunoaste identitatea si nici macar un martor nu a putut fi gasit de politie. Destul de ciudat daca ma intrebati pe mine.

P.S 1  Am mai gasit cateva poze din interiorul hotelului aici http://www.flickr.com/photos/stefan_atb/2377230988/

       Gratie noilor reglementari ale legii solutionarii proceselor, nimeni nu va mai fi dat afara din casa in perioada 1 decembrie-1 martie. In plus, procesul cu institutia bancara sau cu asociatia de proprietari va dura mai putin. Iata la ce trebuie sa te astepti dupa ce se va aplica noua lege a proceselor! Actul procedural scris prin care vei fi chemat in instanta nu iti va fi trimis prin intermediul clasicei citatii, ci vei fi instiintat printr-un simplu mail sau fax. In plus, nu vei avea voie sa schimbi mai multi avocati, lipsa de competenta poate fi invocata doar la primul termen. Doar in cazul in care esti partas la un proces greu, cu foarte multe amanari, se poate aduce drept argument lipsa de competenta a instantei. Potrivit noilor reglementari, in cel mult o saptamana, instanta se va pronunta cu privire la executare. De asemenea, in cazul in care ai comis o fapta care te-ar putea trimite dupa gratii, vei fi arestat doar daca procurorii au suficiente probe ca sa propuna arestarea. Mai mult, daca vrei sa divortezi, notarul iti va putea valida separarea oficiala de partenerul de viata. Tot el va fi cel care va confirma valabilitatea actelor de impartire a bunurilor materiale si responsabilitatea pentru copil. Daca divortul este miza unor neintelegeri interminabile intre tine si partener, institutia medierii va va sprijini sa puneti punct conflictului. Noua lege nu-ti da voie sa lipsesti de la niciun termen de infatisare. Daca nu te-ai prezentat la data stabilita de reprezentantii instantei, a doua oara vei fi adus de oamenii legii. In plus, daca esti acuzat pentru crearea unui prejudiciu si iti recunosti fapta, ti se va reduce foarte mult pedeapsa, cu conditia sa acoperi daunele intr-un timp cat mai scurt. Va intra in vigoare pana la sfarsitul lunii noiembrie. 

        Prostia nu cunoaste limite, dar poate cunoaste scarbosenia. Se pare ca ziarele din Romania si-au propus ca in fiecare saptamana sa ne ingretosam cu cate un articol plin de poze sau filmari. Asa cum probabil ati ghicit deja e randul unei scarboase din Moldova sa ne tina departe de mancare azi. Si probabil toata saptamana.

       Amintindu-si de copilarie, cand era la Bacau si facea must alaturi de parinti si bunici, romanca de 28 de ani care a devenit vedeta porno in Occident a realizat un filmulet extrem de sugestiv. Imbracata cu o rochie decoltata, cu bustul impresionant la vedere, bacauanca al carei nume de scena este Alicia Loren transforma un ciorchine de struguri in jucarie sexuala. Cu miscari lascive, Alicia ia ciorchinele si il asaza tacticoasa pe piept, zambind cu subinteles la camera video. Apoi, muscand cate un bob si savurand strugurii parfumati, ea isi dezveleste bustul, a carui circumferinta masoara 1,24 metri, si strecoara intre sani ciorchinele. Incantata de jocul ei erotic, Alicia merge mai departe si, apasandu-si sanii cu bratele, zdrobeste boabele de struguri, transformandu-i in must. 

Sursa neobositul descoperitor de scarbosenii ziar Cancan

        Monica Barladeanu este cel de-al doilea ambasador local al produsului, dupa ce brandul a fost reprezentat in Romania, pe parcursul anului 2010, de Andreea Berecleanu. "In calitate de ambasador OLAY, Andreea a transmis mesajul marcii intr-o maniera eleganta si plina de stil. A fost un an incantator, dedicat atat frumusetii fizice, dar si celei spirituale, pentru care vrem sa ii multumim Andreei.", a declarat Olivia Ciubotariu. "La 1 noiembrie aniversam un an de frumusete, in care OLAY ne-a reamintit, in fiecare zi, sa ne iubim pielea si sa avem grija de noi. Pentru a continua sa dezvaluim secretele frumusetii pielii femeilor din Romania, am ales-o pe Monica Barladeanu ca ambasador al marcii. Pentru Monica, grija fata de modul in care arata este un stil de viata. Este eleganta, rafinata, o persoana care, asemeni OLAY, loves the skin she's in. Suntem increzatori ca mandatul sau de ambasador va fi unul de succes.", a declarat Olivia Ciubotariu, Specialist Relatii Externe la Procter&Gamble, producatorul marcii OLAY.

       "Ca actrita, ma preocupa modul in care arat. Acord o atentie speciala ingrijirii tenului si consider ca e mai usor sa previi decat sa repari. Stiu ca imbatranirea pielii inseamna mai mult decat aparitia ridurilor si am folosit constant o multitudine de produse care sa combata semnele acesteia. Cand am descoperit OLAY Total Effects, m-am bucurat ca exista o crema care satisface toate nevoile pielii si previne cele 7 semne ale imbatranirii. Iar in momentul in care mi s-a propus sa devin ambasador OLAY, am considerat acest lucru flatant si am decis sa accept aceasta misiune.", a declarat Monica Barladeanu. "Experienta ca ambasador Olay in Romania mi-a adus si mai multa apropiere de publicul feminin. A fost un an plin, bogat in trairi si intalniri emotionante, de care imi voi aminti cu drag. Am descoperit inca o data cat de importanta este ingrijirea si atentia pe care ne-o acordam. Sunt sigura ca o femeie frumoasa si o actrita talentata ca Monica este alegerea cea mai buna pentru a duce mai departe mesajul Olay: Iubeste-ti pielea!", a declarat Andreea Berecleanu. 

     Imi place gingasia ei si felul in care isi compune melodiile..Este una dintre vocile preferate din playlistul meu. M-am bucurat pentru ea cand si-a gasit barbatul mult visat..M-am bucurat si cand am vazut poze cu ea gravida.Din pacate necazurile nu s-au incheiat pentru ea si iubitul ei. Astfel ea a suferit un al doilea avort spontan, fatul de 6 luni neputand fiind salvat. Ieri dimineata Lily a fost dusa de urgenta la spital acuzand grave dureri de stomac. Nici aparatura de specialitate, nici eforturile medicilor si nici rugile celor apropiati celor doi nu au reusit sa salveze bebelusul mult prea mic.

    Acum doi ani focoasa bruneta a trecut printr-o incercare similara, suferind un avort spontan in ianuarie 2008. Pe atunci ea era gravida cu fostul ei iubit Ed Simons de la trupa Chemical Brothers. Ieri pe profilul de Twitter al vedetei era postat urmatorul mesaj: Spuneti o mica rugaciune.Lily este impreuna cu Sam Cooper-actualul ei iubit- din iulie 2009 si mereu spune despre el ca este dragostea vietii ei..Astazi purtatorul de cuvant al cantaretei a confirmat tragedia ce i-a lovit pe cei doi. "Trebuie să confirm cu multă tristeţe că Lily Allen şi iubitul ei, Sam Cooper, au pierdut acest copil. Cuplul a cerut să i se respecte intimitatea în această perioadă dificilă. Nu vor exista alte comentarii".. Ce ar mai fi de spus? Poate doar un Dumnezeu sa il ierte pe micut si lor sa le dea putere sa mearga mai departe.