Despre cum nu inteleg si simt eu febra sarbatorilor cred ca deja v-am vorbit. Ei bine da..Eu nu simt nevoia ca taman de Paste sa ma simt mai buna, sa fac fapte bune de ochii lumii, sa merg la biserica pentru a ma simti mai aproape de Doamne Doamne sau sa le spun alor mei ca ii iubesc. Sunt freaky tocmai pentru ca de mai bine de 6 ani nu sunt nici mai buna nici mai rea de sarbatori, nici mai luminata, nici mai iubita sau mai agreata de cei din jur decat sunt si in restul anului. Nu imi fac liste cu to do la fiecare sfarsit de an, nu pup icoane doar pentru a-mi ierta Dumnezeu din pacate, nu imi fac cruce ori de cate ori trec pe lang o biserica pentru ca mai apoi sa dau intr-un caine vagabond, si de obicei nu fac absolut nimic din ce-mi este impus. Viata este un joc de ruleta, si fiecare jucator e liber sa decida pentru sine. Asa ca nu cred nici ca despartirea de Alex sau necazurile prin care am trecut in ultimii 3 ani alaturi de cei dragi mie sunt ca o pedeapsa primita de la cel de sus. Stiu ca in viata primesti atat cat sa poti duce si mai stiu si ca dupa toate perioadele astea grele si pline de suferinta ne-am ridicat de jos si ne-a fost mai bine.
Asadar ca nu va asteptati sa auziti ca m-a cuprins febra Pastelui sau ca am avut parte de cele mai minunate clipe in familie. Am avut insa parte de o familie. Asa cum sunt ei ii iubesc enorm iar pentru mama mi-as da si viata. Stiu si regret ca nu am invatat pana la ora asta sa o apreciez si sa ii spun mai des cat de mult tin la ea. Stiu ca sunt nesuferita si ca nu-s cea mai dragastoasa sau comunicativa fiica din lume, din contra as putea spune. Dar TE IUBESC mamico. Stiu si ca cel mai cumplit ar fi sa te pierd pe tine si pe bunicu. Pentru mine bunicu e mai mult decat sufletul cald ce ma asteapta pe canapeaua din fata casei. E icoana tatalui pe care nu l-am avut. Nu ma astept sa fiu inteleasa de toata lumea. Nu ma inteleg nici eu uneori. Imi este frica sa fiu vulnerabila fata de altii, chiar si fata de ai mei. Mi-e frica sa spun te iubesc doar pentru a nu ma trezi intr-o zi ca nu mai am fiinta iubita alaturi. Nu-mi plac declaratiile spumoase de dragoste pentru ca prefer faptele. Nu-mi plac cadourile scumpe pentru ca nu stiu sa le apreciez. Iubesc cadourile facute din suflet chiar daca stiu ca au costat super putin. Iubesc copiii si as vrea doi sau trei la un moment dat. Iubesc sa scriu si la un moment dat incepusem sa scriu un roman. Mi-e dor de mine si de ceea ce eram acum vreo 2 ani. M-am pierdut pe drum si asta ma doare cel mai tare. Am primit la sfaturi in ultima vreme cat pentru vreo 2 ani de aici incolo.
cum eram eu inainte? eram genul de fata careia ii pasa de ea, ii pasa doar sa se simta bine, sa se distreze cat mai mult..fata care zambea de dimineata si pana noaptea tarziu..pun pariu ca si in somn zambeam mai des decat o fac acum. o fata careia daca nu-i convenea ceva isi baga picioarele si pleca. o fata pe care nimic si nimeni nu o putea opri din zborul prin lumea asta..o fata pentru care viata era un zambet..o fata care avea totul si care nu-si mai putea dori nimic in plus pentru ca nu mai avea ce. o fata de gasca, o scorpie in anumite circumstante..daca dati de ea sa ii dati adresa mea..sper sa ma accepte inapoi..
Si acum cateva poze cu mine copil si cu mama cand era prin liceu..:D cea mica mica e verisoara mea care e cu 4 anisori mai mica decat mine ..
No comments:
Post a Comment