Cand eram eu mica se chema suc de rosii sau bulion..Acum si-a tras nume fistichiu si toata lumea il stie de pasta de tomate..Gustul pastei de tomate nu mai seamana de multa vreme cu cel al bulionului facut de bunica mea. Hmm cand ma gandesc ce bucurie era pe mine sa ma mozolesc pe haine, maini, chiar si fata si par uneori de la minunatia de suc de rosii preluate direct din gradina noastra.. Cata bucurie era sa-mi bag eu degetele mele precum crenwurstii in ceaunul unde curgea si se strangea zeama aia buna si rosie. Si cat mai radeam cand se supara bunica pe mine :)) Dar asta se repeta si cand scotea samburii de la cirese sau visine pentru a face dulceata (yummy- e vina mea ca alea fara de samburi sunt mai bune??), si cand facea sucul de zarzare, si cand spala zmeura ca sa o transforme in gem si cand culegea capsunele ca sa ne faca tarte..Ei bine de invazia mea in proviziile de capsuni a scapat pentru ca m-am pricopsit cu o alergie :))
Imi ploua in gura la gandul acelor vremuri si prefer sa revin la subiect. Asadar de cand gospodaresc eu (cam 4-5 ani, pentru ca in primul an eram master of sandwich making) am incercat toate sortimentele de bulion existente in comertul nostru. Nici unul nu m-a multumit nici prin consistenta si nici prin gust. Stiu ca sunt pretentioasa, dar nu ma multumesc cu orice cand e vorba de gatit. De cand exista Kaufland-ul in Romania ma aprovizionez de la ei cu sos de tomate la cutie. Fie ca e cu oregano sau simplu, cutiile de tomatoes passata aveau densitatea si gustul cat de cat apropiate de ce vroiam eu. Asta pana azi. Duminica mi-a trimis mama o noua descoperire de a ei. Pasta de tomate de la Raureni. Dragele mele e perfect. E atat de dens incat nu curge. Zici ca e marmelada si nu pasta de tomate. Nu e foarte sarat, are gust de rosii de gradina si e SUPER. Raportul calitate-pret e si el foarte convenabil si e made in Romania. Apropo de pret e pana in 40 de mii la 300 g.
Voi ce pasta de tomate folositi?
