Exista viata dupa...despartire

       Au trecut vreo 2 luni daca nu chiar mai mult de cand nu mai sunt cu Alex. Si iata ca minunea s-a petrecut. Nu spun ca nu il mai iubesc pentru ca intotdeauna va fi ceva in sufletul meu pus deoparte pentru el, dar pur si simplu am putut sa inchei definitiv. Viata e frumoasa si totul incepe sa fie cat de cat normal si cu tendinte de fericire..Am oameni dragi aproape, am o noua prietena -pe Silviana- langa mine pentru a rade si am activitati ce-mi ocupa aproape intregul timp. Iata si ultimele noutati.

     Am pe cineva in viata mea si ma face sa fiu fericita dar si echilibrata din multe puncte de vedere. Nu stiu daca va fi sau nu ceva serios dar sanse sunt. De marti am un job care-mi place la nebunie. Sunt merchandiser in Metro Baneasa si cu toate ca la intalnirea de marti cu Silviana am ras crezand ca cine stie ce ma asteapta, iata ca am colegi super ok, un sef hazliu - culmea mi-e si iubit :)))- si lucrez noaptea asa ca nu am probleme cu trezitul de dimineata. Me happy. Luna viitoare ma voi muta in alta garsoniera pentru a incheia definitiv povestea cu trecutul. Nu am mai plans dupa Alex de ceva timp asa ca mi se vindeca ranile..Sper ca sunteti bine..Mi-e dor de voi..Pupici

      

      Nu am mai scris cam de mult...Nu mi-am putut organiza gandurile si acum stau si plang de dorul lui..Nu ne-am despartit, ba din contra ne merge bine..Am invatat sa ma las iubita si sa am incredere in el..Aici era de fapt problema. Din pacate am invatat prea tarziu. 3 luni atat va trebui sa invat sa fiu fara el..Nu intru in detalii pentru ca tot ce trebuie sa stiti e ca voi continua sa scriu aici cum e sa ramai acasa si sa astepti pe cineva. Ceea ce face el e un sacrificiu pentru noi..Cateodata pana si o lacrima iti poate spune o mie de cuvinte.

    Imi pare rau daca v-am neglijat..In ultimul timp m-am simtit lipsita de energie, lipsita de starea necesara, fara de interes pentru evenimente, fara chef de citit sau de trezit dis-de-dimineata. Nu stiu cum ati proceda voi dar eu ma simt rece..Ma simt ca un cub de gheata alaturi de inca o mie de alte cuburi exact la fel ca mine. Ma intreb ce ma diferentiaza pe mine de altii..Cine sunt si incotro ma indrept? Ce imi va aduce viitorul? Ce faci cand simti ca esti intr-un punct de unde nu mai poti merge inainte dar nici nu te poti intoarce? Ce faci cand esti dezamagit de o persoana foarte draga tie? Ce faci cand nimic nu le e pe plac celor de langa tine? Poate am dezamagit dar ma simt prea obosita ca sa mai continui..Sunt prea obosita pentru a mai juca acest joc..Pentru a mai incerca sa trec cu vederea..Pentru a ierta..Si pana la urma cat de mult sau de cate ori poti ierta o persoana? Cine spune cand e de ajuns? Cine stie cum sa faci sa nu ti se mai reproseze nimic? De ce mereu ne intoarcem la aceleasi certuri si reprosuri? De ce nu putem trece macar una dintre noi granita dintre a fi parinte-copil si cea de a fi simple amice? De ce pasaportul meu de copil nu e valabil si pentru a-ti fi prietena? De ce banii ne inraiesc?

       Ca sa nu moara de suspans Mada voi elucida misterul pozei de ieri. Asadar iata poze care sa lamureasca enigma..

 

 

       Si apropo nu ratati mesajele din fundal..:)) Pentru toti cei care nu o recunosc pe aceasta mare diva a timpurilor noastre ea este ABY..Nu va lasati inselati insa de aspectul ei micut si dragalas..Poate fi o adevarata fiara atunci cand este deranjata din siesta sau din privitul la CSI (asta este ultima ei pasiune)..

just another day in...hell

       Zi de cursuri de masterat...Mult drept financiar si mult prea multa plictiseala..Profesorul abia daca deschidea gura sa ne spuna cate ceva..Eu aveam un concert in burta..Un coleg se scarpina in nas..Multi cascau..Mai multi aproape ca dormeau..Pauze multe si dese...Informatii putine din partea noastra..Zgomot mult din partea unor lucratori..Voce abia auzita de urechile noastre somnoroase..Multe pitipoance..Multi copiii de bani gata..Multe mofturi si fite din partea unor colegi..Unu care se tot lauda ca e inspector de specialitate (ma intreb daca in Bamboo se tinea cont de asta), ca pe el nu il da afara din serviciu pentru ca are pile la sefa..Eu intrebandu-ma ce caut acolo sau daca sunt normala..Dor de el..Dor si mai mare de clatitele promise de el..Dor de jumatatea mea de pat incalzita..Dor de blog..Dor de multe si de multi..

        Un parfum ieftin si prea strident..In sfarsit pasii numara treptele si merg parca mai repede decat de obicei..Plec acasa..acelasi metrou super plin..Aceleasi fete triste...Aceleasi intrebari si acelasi sentiment ca nu apartin acestor locuri..Ajung acasa si dintr-o data ma simt apartinand...Si cum sa nu ma simt asa cand il vad asteptandu-ma zambind in prag..si m-am delectat cu clatite special facute pt mine, pline cu crema de ciocolata..yummy...Si da..pana si la meci merita sa ma uit atata vreme cat stiu ca asta il face fericit..si asta pentru ca sunt langa el..

La multi anisori..:D

     In primul rand nu ma simt bine..Cred ca o perversa de raceala imi da tarcoale..Ma simt ca un soricel fara de aparare in fata unei pisici mari, plina de energie si cu o pofta teribila de mancare.. Ma si vad cu piciorusele in sus prins intre ghearele pisicii, privind doi ochi imensi si rautaciosi.. Uff..Va zic eu, e groaznic..

     Ieri am papat tort (home made) cu 2 straturi de crema de ciocolata, trufe si rom si un al treilea strat de vanilie..:D  Yummicios a mai fost..Am sarbatorit un an cu Alex..Am sarbatorit si ziua Denisei..M-am jucat cu bibisoara si am incheiat seara cu o portie de chec (trimis de la Buzau) moale si super gustos..Ia zi Mada draga cum stai cu pofta?:)) Lasa ca promit sa fac un tort mare si bun special pentru noi doua cand mai vii in capitala. Ma pregatesc sa plec la facultate si zau ca nu am nici o tragere de inima sa las patul meu moale si caldut pentru o banca rece si dura..Dar asta e..Va las sa ghiciti cine e in poza de mai jos..Singurele detalii sunt  ca e fetita, cam mofturoasa la mancare, dar foarte jucausa si pupacioasa..

   

      Lista mea de filme I must see:

 

- Lying to be perfect

- Eat Pray Love

- Letters to Juliet

- Cairo time

-Marmaduke

       Voi ce filme ati mai vazut in ultima vreme?Ce carti ati mai citit?

Traficantul de arme

      I love House...Doctor House..Of course..Who else?? Recunosc ca sunt mega fana nu doar a personajului absolut genial Gregory House ci si a actorului ce-l joaca la fel de exemplar -Hugh Laurey..Si ca o mega fana a lui logic ca nu puteam sta departe de cartea lui Traficantul de arme..Sunt la inceput de lectura dar va pot spune ca am ras pe infundate in metrou, ca am coborat gresit din metrou tot stand si citind si culmea stand cu cartea in brate chiar si cand gatesc..Vorba ceea intre doua invarteli in cratita se poate citi o pagina..Intre doua cepe taiate cubulete sau joulienne mai merg doua-trei pagini..:)) Cartea merita, singura mea nemultumire e ca abia acum s-au gandit si ai nostri sa o publice in Romania cu toate ca ea a aparut in SUA dar si in alte tari cu adevarat evoluate inca din 1996.

     Hello...Am revenit doar pentru scurt timp ca sa va dau o veste buna..Am luat 9.25 la examenul de admitere la masterat si am fost a 12-a pe lista admisilor pe locurile subventionate de la stat..Asa ca de la 1 octombrie voi fi studenta din nou la SNSPA la masteratul de Studii Administrative Europene..Ce ironie, nu0i asa Mada?:))

     In rest am zacut vreo saptamana si ceva cu gripa si tot ce iti poate oferi ea, am invatat si m-am stresat la maxim pentru admitere si am fost rasfatata de Alex..Urmaresc ce se petrece prin tara asta de cacao si ma minunez de impertinenta (daca nu chiar nesimtirea unora) si pe zi ce trece ma gandesc tot mai serios sa plec de aici..

       Va pup si cand voi rezolva problema cu internetul promit sa revin pentru comentarii acide..:)) 

let's hit a man!

       Revin cu o postare despre sistemul sanitar din Buzău..oraș de căcat cu doctori la fel de căcăcioși și incompetenți..De data aceasta vă prezint cazul mamei mele. Voi incerca să fiu pe cât de obiectivă posibil.

       "Să fii sănătos" a devenit se pare în România o glumă proastă. Oameni lăsați să moară pentru că nu aveau asigurare medicală, oase puse în ghips aiurea, cazuri de malpraxis, salvări care ajung doar pentru a constata decesul bolnavului, bebeluși arși de vii...peisaj macabru desprins parcă dintr-un film horror de la Hollywood  ce merită un premiu Oscar...doar că actorii sunt oameni normali iar regizorul genial este sistemul sanitar românesc..să vă povestesc și eu două scene din acest film ce înregistrează mai multe victime decât orice film în care ar juca împreună Stallone și Schwarzenegger.

1.

  Locație: Spitalul de Urgențe Buzău

  Data: 2 ianuarie 2010

  Ora:   20.35

  Regizor: Iacov Nicu (un conducător auto arogant și confuz în declarații)

  Actrița principală:  Gheorghe Luminița-Veronica (mama mea)

  

Scenariu:

    Pe la ora 19.45 actrița principală traversa una din principalele bulevarde din Buzău..Greșeala ei?? Că traversa pe verde și că nu a ghicit că domnul Iacov era prea grăbit pentru a acorda prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii. De fapt am putea spune că era prea ocupat chiar și pentru a se asigura că nu e nimeni pe trecere. De aceea mama nu a apucat să facă mai mult de 10 pași că a fost lovită în plin de autoutilitara marca Peugeot condusă de Iacov. În 10 minute (wow) a fost la fața locului atât un echipaj de poliție cât și o salvare. Nu vă gândiți vreo clipă că inculpatul ar fi catadicsit să oprească la locul accidentului dacă nu ar fi fost fluierat și atenționat de un alt trecător că a lovit pe cineva. Doamne ferește...Păi și cățelul său care aștepta să îi vină pâinea cu nerăbdare cum să stea să rabde în timp ce stăpânul său oprea să acorde primul ajutor celei peste care dăduse cu mașina? Ar fi fost prea de tot așa ceva. Câinele- cel mai bun prieten al omului- primează în astfel de cazuri. Viața lui e mai importantă decât a celui nenorocit în accidentul provocat de tine.
Ora 20:20  Ajung în gara din Buzău și o sun pe mama (nu o vedeam pe peron)..Știam că trebuia să mă ia de la gară și mă întrebam dacă cumva întârzia sau dacă se hotărâse să mă aștepte acasă. Nici un răspuns..Mai sun..Răspunde cineva și închide..Se auzise zgomot..Mă enervez și insist..Deja credeam că face mișto de mine, încercându-mi nervii. Răspunde și fără să aștept să văd dacă e ea (cine se gândește că nu ar fi așa?) o iau la rost că unde e?. Surpriză..Șoc..De la capătul celălalt al telefonului îmi răspunde o altă voce (tot de femeie!)..Îmi răspunde sec și îmi spune fără menajamente că să nu mai insist cu telefoanele pentru că posesoarea telefonului a avut un accident rutier și e în spital, internată la urgențe. Bălmăjesc un "unde la urgențe" și "e grav", mi se răspunde și mai sec că la spitalul județean la parter și un "haide domnișoară că am treabă" și un "îi predau bunurile la garderobă"..Tremur toată, nu mai simt pământul sub picioare..Mă gândesc că e mai bine că am primit eu așa de frumos vestea și nu bunica..E cardiacă și doamne ferește de vreun infarct cu telefonul în mână. Sun la unchiul meu și îl pun pe el să îi dea cu grijă vestea despre accident, mă sui în primul taxi (cal cărui posesor dând dovadă de compasiune m-a ocolit jumătate de cartier și mi-a încasat triplu la bani) și ajung acasă. Arunc bagaju și plec cu bunica (tremura toată și jur că mă așteptam să facă vreo minunăție de atac de inimă) la spital..
Ora 20:40 Ajung la UPI (sau mai simplu Unitatea de Primire Urgențe) și întreb de mama. Pauză. Cucoana (credeam că e asistentă medicală dar ȘOC nu era!!) care părea prinsă în a nota într-un registru pacienții aduși la urgențe (mulți țigani fără buletine și multe bătrâne bătute și date în frig) răspunde mai sec decât cea care îmi dăduse "delicat" vestea că nu aveau pe nimeni cu numele de Gheorghe Veronica internat acolo. Mai încerc o dată și îi spun că am vorbit cu o asistentă de la UPI, că pe mama o cheamă Gheorghe Luminița Veronica si surpriză..Aaaa..Mda..Avem o Gheorghe Luminița (era clar acum că dacă ai două prenume ești un fel de John Doe pentru cei de la Registratura UPI..ori îți spun rudele numele complet ori nu exiști)..Urmează un dialog între mine și cucoana cu nervii praf: (oare ce căuta angajată acolo??)



ea:  câți ani are?
eu: 52
ea:buletin sau copie după buletin
bunica: nu avem...
ea..nu dumneavoastră..ală din spate..
ea: adresa...(se uită ca vita la mine)
eu: strada oltului...
nu apuc să termin de spus adresa însă pentru că îi cedează nervii  și așa uzați și începe să se răstească la mine:

-nu vorbeam cu tine..cu tine am terminat deja...
eu: păi și de ce nu îmi spuneți că ați terminat cu mine? Vreți să ghicesc în stele?

ea: ești nesimțită...
eu: nu zău...și tu cum ești? Te uiți la mine și întrebi de buletin și adresă și eu să știu că nu vorbești cu mine?

ea: ieși de aici nesimțito...(zbiera la mine ziceai că i-am furat salariu-nemeritat de altfel)..
eu: cucoană nu-s vreun cerșetor de pe stradă ..Ți-am vorbit frumos..Nu mai țipa la mine..Poate-ți fac o bucurie la director ca să înveți să vorbești cu noi...
     În fine...De gura bunicii am lăsat-o ca pe ea pe crizată și am început să mă uit după mama pe holul de la UPI pe unde zeci de paturi mobile circulau..Și ce crezi? Apare nebuna și îi spune (fără să se sinchisească de oamenii de acolo) paznicului (sau mă rog bodyguardului- că în ziua de azi până și ăștia în ziua de azi suferă de ei) că să nu lase pe niciuna dintre noi (eu, bunica sau Carmen- cea mai bună prietenă a mamei) să intrăm la UPI să o vedem pentru că nu merităm deoarece nu știm să îi vorbim..Mă întrebam dacă nu cumva e spitalul ei și am greșit eu.. După o oră și ceva dacă nu chiar mai mult (în astfel de momente jur că timpul se scurge muuuult prea încet) am reușit (slavă domnului) să îmi văd mama...Albă ca varul..Tremurând...Stând în fund  și vomitând într-o pungă (sac de gunoi de fapt)..Se uita pierdută..Am mai avut vreo jumătate de oră de așteptat...Printr-o minune am aflat de la asistent medical de acolo (cunoscut de bunica) ce investigații i se fac, ce pare să aibe.. Din ce ne spunea el părea că nu avea nimic fracturat, nici o leziune craniană și că e doar în stare de șoc. Chipurile încă i se făceau investigații..(de unde atâtea investigații).
    Era însă culmea și momentul în care își făcea plin de tupeu și nesimțire apariția și cel care a dat cu mașina peste mama. Versiunea lui?? Genul SF combinat cu basm de adormit bebelușii creduli: mama ta (pe care culmea o cunoștea de o viață, fiind și vecin cu noi acum mulți ani în urmă) s-a aruncat pe mașina mea, dar e ok..Nu a fost ceva grav..Stai calmă domnișoară..Mama ta s-a ridicat singură de jos și pentru că i-a fost rușine de cei strânși la fața locului s-a dus să vomite după un copac de pe marginea trecerii de pietoni..POFTIM??wtf??? Băi nene mama a avut (așa cum aveam să aflu mai târziu puțin) comoție cerebrală de când ai lovit-o și până la ora 00:15 când a ajuns pe secția de chirurgie. Nu avea cum să se ridice singură nici dacă ai dumneata puteri de superman. I-amretezat scurt mica perorație și i-am zis că aștept să își revină mama ca să aflu de la ea cum a fost de fapt..A adăugat că are mașina la poliție pentru ancheta..Și a început să se vaite la bunica mea că trebuie să-i facă mamei lui pomană și că nu are unde..Nu îmi venea să cred..Era un coșmar din care nu vroiam decât să mă trezesc..Nici un picior de polițist nu a călcat pe la spital nici în noaptea aia și nici în altă zi cât a fost mama internată.
Ora 22:40  În sfârșit o pot ține pe mama de mână..Am intrat la UPI și o mângâi pe frunte..Am fost chemată pentru a semna inventarul cu lucrurile pe care le avea la ea..Aici nu am nimkic de reproșat, asistentele fiind foarte drăguțe..Mi-au dat absolut tot ce avea în geantă și asupra ei..Am stat puțin cu ea..Se uita în gol..Voma..Tremura și nu spunea decât că îi e rău și  că o durea foarte rău capul..În rest nimic..durere..sper să nu trăiți sentimentul ăsta de neputință niciodată.
ora 22:55 sunt chemată în UPI pentru a semna dacă o internez sau nu..Mi se prezintă datele..Asistenta șefă (bănuiesc) îmi spune că în urma investigațiilor efectuate :

- NU PREZINTĂ NICI O FRACTURĂ SAU TRAUMATISM CEREBRAL
- NU ARE LEZIUNI INTERNE
- TREBUIE ȚINUTĂ SUB OBSERVAȚIE
- A SUFERIT O COMOȚIE CEREBRALĂ ȘI ÎNCĂ NU SE ȘTIU URMĂRILE
- ESTE ÎN STARE DE ȘOC
- DACĂ O INTERNĂM VOM PLĂTI DIN BUZUNAR ATÂT INVESTIGAȚIILE EFECTUATE CÂT ȘI SPITALIZAREA URMÂND A PRIMI BANII DE LA CEL CARE A ACCIDENTAT-O, DEOARECE ACCIDENTELE RUTIERE NU INTRĂ PE ASIGURAREA MEDICALĂ

    Am dat semnătura fără să stau pe gânduri..știam că medicii de la spitalul din Buzău sunt plini de defecte dar în nici un caz nu mă așteptam la ceea ce aveam să aflu mai târziu..
Ora 0:20 În sfârșit e dată pe salon..calvarul abia avea să înceapă deși nimic nu îmi prevestea asta..brancardierul ar fi fost perfect în rolul de mercenar...pentru că atunci când duci pe targă/pat un om accidentat care  în plus are guler cervical pus de urgență e clar (cel puțin pentru mine) că trebuie să ai mai multă grijă la pragurile făcute în mijlocul holului unui spital...că doar  nu duci vreun sac de cartofi..trecem peste ca să nu mă enervez din nou de nesimțirea unora cărora culmea li s-a cotizat..
    În sfârșit am ajuns la etajul 3 la chirurgie..nu voi înțelege niciodată de ce a fost dată pe salon de chirurgie când era clar că trebuia să ajungă la neurologie..Din nou îmi dau cu părerea ca un necunoscător al lumii medicale...Salonul era plin de paciente..Pentru a face loc într-un pat pentru mama a fost pusă o însoțitoare să stea în pat cu cea pe care o veghea..Ce m-a surprins (ca să nu spun mai mult) a fost faptul că am văzut saloane goale pe același palier cu cel în care era internată mama..Și mă întrebam care era motivația..De ce dormeau însoțitoarele în același pat cu bolnavele în mare parte operate? Să fie de vină sistemul în general sau doar indiferența amestecată cu lenea de a face deplasări pe distanțe mai mari pentru administrarea medicamentației și cu sictirul avut de asistentele medicale  în fiecare oscior din corpul lor? Cum a fost mutată de pe patul mobil de la UPI în patul din salon mama? Simplu..L-au întrebat pe brancardier dacă are vreo fractură pacienta, au aflat că nu și au pus-o să se ridice în fund în patul mobil și să se dea singură apoi în cel din salon. Doar nu avea vreo fractură sau vreo operație. La dracu cu problemele neurologice și cu riscul de a face complicații de ordin cerebral. Ete na..Ăla e spital și una din cele 3 asistente medicale era gravidă și aproape de termen iar celelalte două erau mult prea plictisite si adormite. Așa că de ce să o ajute pe mama? Come on..Poate asta s-ar întâmpla într-o țară modernă ce are un sistem funcționabil. Cu cadre medicale ce depun efortul de a-l însănătoși cu adevărat pe pacient..Sau măcar să îl respecte în procesul de tratare. Nu e cazul României..Aici pacientul trebuie să se trateze eventual singur și să nu se plângă de dureri..Nu, pentru că nu are voie..Nu pentru asta plătește ca prostu asigurare medicală și alte căcaturi numite impozite, oprite de stat vezi doamne pentru binele cetățeanului..

     A făcut-o și pe asta..S-a mutat singură dintr-un pat în altul..Cu toate durerile ei..Și cu puterile sleite de la investigații și vomitat..S-a adus o perfuzie..Sincer cred că perfuziile din spitalele noastre sunt pline de apă de  la chiuveta..Asta dacă nu vii tu cu toate google-iturile tale medicale și dacă nu aduci medicamentația necesară..Normal că era blocat cateterul pus jos la UPI...Vă așteptați la profesionalism? Încă visați cred...Sau vă credeți în vreo țară cu adevărat membră UE...În spitale se aplică motto-ul noi ne facem că vă tratăm voi ne dați șpagă și vă faceți că vă simțiți bine...Toată lumea e fericită..Și ce dacă moare vreunu când e eliberat din spital? E vina lui..Nu a urmat sfaturile medicale..Nu a avut bani de tratament sau pur și simplu nu a mai  avut zile..Sau mai nou NU AVEA ASIGURARE MEDICALĂ..E de plâns ce se întâmplă dar ne cam merităm soarta..
    Revin la mama.. Am ieșit pe hol auzind cum în salon plângea mama căreia i se schimba cateterul de o măcelăriță (sau pardon..i se spune asistentă medicală..deși nu văd diferența). Plângea de durere și de usturime..I s-a aplicat pe locul fostului cateter un pumn de vată îmbibată bine de spirt (jur că și pe vremea lui Țepeș la fel se proceda) și a fost sfătuită să nu mai plângă pentru că asta e..Am mai cerut o pătură..Ce nesimțire pe capul meu...Mi s-a adus în scârbă una..Ziceai jur că e luată de pe vreun cal de povară..Aia numai pătură nu putea fi numită..Găurită...Ruptă...O zdreanță de nu ai fi pus-o nici pe jos în grajd...Fițe...Mda..Cât tupeu și pe capul meu..Am mai cerut să i se facă un calmant..Nu aveau...Dacă cumpăram îi făceau...POFTIM???WTF???? Ăsta e spital județean??? Am rugat-o pe asistentă să mai repete o dată.  Și a  repetat..La fel de sictirită și cu același aer de hai că mi-e somn...Am întrebat unde să găsesc pe 2 ianuarie noaptea la 0:30 un algocalmin?? La farmacie dragă, mi s-a răspuns...Wow...Nu m-aș fi gândit că acolo...Pe la 1 și-a mai revenit și mama..A se înțelege că m-a întrebat unde e și cine sunt..No comment to this..
     A fost o noapte de coșmar...Săptămâna aceea a fost un alergat continuu între spital și casă..De fapt casă devenise salonul ei..Schema de tratament era astfel: tratament o dată pe zi...Nu tu calmante..Nu tu vizite din partea doctorului ce a internat-o...Nu tu băgare în seamă..Nimic..Te duci în spital pentru a muri cu zile..Deși ai face-o mult mai confortabil și mai ieftin stând acasă în propriul pat..Și iată că vine ziua în care înainte de vizita medicală comit iar un act de nesimțire..Cer iar să i se facă un algocalmin pentru că plângea de durere..nu i-a prescris doctorul și în plus e normal să o doară a fost răspunsul asistentei...POFTIM???? NU I-A PRESCRIS DOCTORUL?? am cedat nervos..am întrebat dacă vine la vizită doctorul ei..mi s-a spus că da..și am răspuns că poate îi face doctorul un algocalmin dacă tot nu scrie pe fișa ei și nu intră în atribuțiile asistentelor..m-am mai certat cu asistenta după care am fost dată  afară pe holul mare ca toți vizitatorii...a trecut vizita medicală..nu...doctorul ei tot nu o văzuse..o văzuseră alții însă..și iată ca sunt chemata sa mi se spuna ca trebuie sa cumpar vitaminele B1 si B6 (care erau trecute pe foaia de medicamentatie, dar care nu i se facusera asa cum era normal de la internare incepand) si cateter nou..i le-am cumparat..si vitaminele, si cateterul si calmante..si de unde inainte nu avusesera guler cervical potrivit pentru ea (purtase o nenorocire prea inalta de plastic) atunci uimitor dar se gasise..norocu venise insa din alta parte..vecina noastra lucreaza in spital la contabilitate..si noroc cu ea ca a pus "o vorba buna"..intr-o tara normala nu asa ar trebui sa se desfasoare activitatea medicala..
     si veni si ziua externarii..la o saptamana dupa externare a facut rmn..stiti ca v-am spus la inceput ca am avut o surpriza neplacuta??ei bine tineti-va bine..mai bine stati jos..
    deci recapitulam: REZULTATELE INVESTIGATIILOR AU FOST OK..pe parcursul spitalizarii NU AU MAI FOST FACUTE INVESTIGATII DE NICI UN FEL...

rezultat RMN:

- ureche interna stanga sparta (mai exact stanca sparta)
- 3 vase de sange pe creier sparte..vase care daca  ar fi fost sparte mai in profunzime ar fi putut sa o lase fie paralizata fie fara glas..

   si acum va intreb eu: a cui dracu e vina??a mea ca nu am cotizat la upi??a sistemului??a ei ca a iesit din casa???sau a aluia de a lovit-o si care a facut scandal ca ea e de vina si ca sa isi plateasca cele 10 milioane spitalizare?oare atata a ajuns in Romania sa valoreze viata unui om??10 milioane??nu stiu..voi ce parere aveti??eu cred ca e de cacat..si cred ca i-as da la mumu lu ala de conduce sistemul sanitar sau mai bine zis mortuar din tara asta de rasul europei..

     uitasem sa va spun ca imbecilul care nu a vazut-o pe mama pe trecere si caruia i se pare normal eventual sa dai peste un om e director la sanepid buzau.. asa se explica si de ce nu i s-a facut mamei tomografie la internare (lucru aflat  de la iml Buzau) si de ce i s-a pus  in brate dosarul de catre doctorul munteanu de la iml...a refuzat sa ii faca raportul cu zilele de ingrijiri medicale..era a doua oara deja..de unde culmea cu o saptamana in  urma de abia venise din concediu (ce coincidenta) si nu avusese timp sa ii scrie un cacat de raport in care sa treaca zilele alea de ingrijiri medicale asa cum reiesea din investigatiile si dovezile medicale duse de mama, de data asta ii spusese sa se duca inapoi cu filmele si cd-ul de la rmn acolo unde i se facuse rmn-ul (adica in spitalul buzau unde e o clinica privata- wtf???) pentru ca el nu poate deschide cd-ul (pentru ca nu stii cum  incapabilule) si ca nu poate stabili pe baza acestuia zilele de ingrijiri..ca sa i se aduca citirea cd-ului..culmea citirea era deja in posesia lui..dupa asta a fost mama iar la iml si i s-a pus in brate dosarul pentru ca el nu putea stabili daca vasele de sange sparte de pe creier cat si urechea interna stanga sparta (hipoacuzie stanga) au fost sparte inainte de accident sau dupa...pai bai doctoru lu peste o persoana care surzeste se duce la un doctor si e luat in evidenta atat de doctorul respectiv cat si de cei de la casa de asigurari...dar la creierul tau de gaina ce sa iti cer?probabil banii luati de la directorul sanepid au facut sistemul sa se invarte..au urmat trimiteri pe la spitalul Bagdasar Arseni pentru confirmare de diagnostic neurologic, apoi la Institutul de fono-audiologie si chirurgie functionala orl prof. dr. Dorin Hociota,toate finalizate cu un raport in care i se dadusera 10 zile de ingrijiri medicale pentru care domnul Munteanu astepta si un sarut mana din partea mamei. Ca nu avea dovezi suficiente. A urmat o cerere din partea politiei Buzau catre INML Bucuresti -Mina Minovici de a se face o contraexpertiza..Iar plimbari pe la cele doua spitale mai sus mentionate pentru repetarea investigatiilor si pentru confirmarea confirmarii supraconfirmarii diagnosticurilor.

        Dupa mai bine de 8 luni de la producerea accidentului, 8 luni in care am incercat pe toate caile mediatice posibile (fara rezultat insa) sa fac cunoscut cazul si sa obtin macar niste sfaturi de cum sa procedez am reusit in sfarsit sa obtinem de la INML bucuresti-Mina Minovici- o contraexpertiza care sa arate ca erau nevoie de 30 de zile de ingrijiri medicale in afara celor 7 de spitalizare. Pentru acest rezultat insa a fost nevoie de repetarea tuturor investigatiilor din nou la nu mai putin de 3 spitale din capitala si de multi bani dati pentru a acoperi costul acestor investigatii.

the ugly truth

      Ieri am lipsit de aici cam toata ziua..Sa nu credeti insa ca nu v-am dus dorul sau ca nu stiu ce ati mai scris...It would be just so wrong..Am fost la strand in gasca mare..Cumnate, cumnati, nepotica, barbat si un ochi care ma doare si se umfla..Asta pe scurt..Strandul m-a dezamagit total..Si Alex e de aceeasi parere. Pentru 15 ron dati ma asteptam la piscine curate, la verdeata pe jos sau macar nisip (ca la strandul Ciurel) si poate mai multa lume. Ei nu  a fost deloc asa..

     Strandul ales (pentru ca era aproape de toti cei din gasca) a fost Vacaresti. Daca stati in zona si vreti sa dati 25 ron (cu tot cu sezlong) sfatul meu e sa don't..Pe jos e pamant si mizerie (ma gandesc ca macar putin ciment ar fi mers), topoganul nu merge, apa e gheata, iar intr-unul din bazinele pentru cei mici apa nu fusese schimbata si oferea privirii cadavre de muste si albine..Mof cum ar zice Alexandra (sau bibilina), adica frumos..Frumos va sta dragii mei sa cereti atatia bani dar sa nu oferiti mai nimic la schimb..Alex s-a inrosit pe spate, a facut tumbe in apa, in timo ce eu m-am distrat cu bibilina..Am invartit-o in apa, am gadilat-o...Ce sa mai..Numai de gatul meu statea..Mare fericire pentru mine..:D Asadar pentru mine nu a fost chiar o dezamagire..Dar sigur nu vom mai merge acolo..

     

i wanna live in...Croatia

      Vorbesc foarte serios sa stiti..Si as face-o mai ales datorita stirii pe care am citit-o acum cateva minute in cancan. Stirea e urmatoarea:

Autorităţile dintr-un orăşel croat au decis ca persoanele transpirate să poată fi date jos din autobuze de şoferi sau controlori.

Mai mult aceştia au obligaţia să-i dea jos din mijloacele de transport în comun pe cei care miros puternic a trasnpiraţie. Şi călătorii care merg cu bustul gol vor fi daţi jos fără drept la replică.

În localitatea Osiek măsura a intrat în vigoare din 1 august şi a fost luată după ce pasagerii cu cei şapte ani de-acasa au trimis reclamaţii cu nemiluita companiei de transport.

Noul regulament a fost intens mediatizat, ca să nu poată nimeni să spună că n-a ştiut.

   Va dati seama cum ar fi daca in RATB-ul nostru plin de transpirati si de izuri puternice si scabroase d-ar aplica o asemenea pedeapsa? wow..ar fi raiul pe pamant..parca si canicula ar fi mai usor de suportat in tramvai..:D

Uscaturile de la Tarom

       Imi propusesem sa nu scriu despre aceasta ganganie de birou pe blog pentru a nu-i acorda mai multa atentie decat facusem deja..Dar mi-am dat seama ca tocmai aceasta atitudine de resemnare ii face pe unii ca ea sa fie nesimtiti cu oamenii ce solicita informatii. Citisem pe blogul lui Petrisor de cum esti tratat cand suni la serviciul clienti al UPC.

      Iata deci ce am patit acum cateva zile. Dupa cum bine stiti sunt in cautare de job. Asa ca nu stau cu mainile in san si intru pe site-uri de specialitate, caut adresele de contact ale unor firme si trimit direct cv-ul..Ma rog sunt activa si incerc pe toate caile posibile sa gasesc de lucru. Asa se face ca saptamana trecuta am intrat pe site-ul celor de la Tarom cautand un job la sol. Nu aveau la cariere decat informatii despre cursurile pe care le organizeaza. Am dat si peste o adresa de mail dar evident ca nu de la servicul de relatii cu publicul. Am riscat si am trimis mail in care intrebam cum as putea sa lucrez ca agent de check-in in cadrul companiei. Simplu si frumos. Raspunsul a fost menit probabil nu doar sa imi dea peste impertinenta de a solicita o informatie ci si sa ma faca sa ma simt umilita ca am dat dovada de atata nesimtire incat sa deranjez o fufa pusa in jobul respectiv doar pentru a se feri de caldura de afara. Altfel nu se explica raspunsul ei:

"Buna ziua,

Nu avem informatii ca s-a face angajari.Sunati si intrebati la Serviciul Resurse Umane tel :021.......

Oricum pentru o aplicatie de angajare va sunt necesare:

Scrisoare de intentie si curriculum vitae.

Cu stima,

M.G." 

      Spuneti-mi si mie daca par a fi atat de batuta in cap incat sa nu stiu de ce ai nevoie pentru angajare. Am rezistat cu greu sa nu ma iau de ea si i-am raspuns doar atat:

"Buna ziua...Era evident ca voi avea nevoie de un CV si o scrisoare de intentie..Presupun ca nu se fac angajari doar pentru cum arata cineva..Voi suna poate acolo voi da peste cineva mai amabil ".

        Doamna M.G cauta-ti alt job. Un job care sa nu aibe nimic de a face cu oameni. Un job undeva pe o insula bananiera in care sa stai toata ziua si sa nu faci nimic, sa nu fii deranjata de nimeni si sa fii platita in continuare pentru asta. In fisa postului tau probabil scrie ca trebuie sa raspunzi cu amabilitate tuturor mailurilor oricat de stupide ar fi ele. Cine iti da dreptul sa iei la mijto un om pe care nu il cunosti? Te crezi probabil mare desteapta.. Iti dau gratis un pont NU ESTI.. Esti doar o alta ipocrita adusa probabil pe pile pe postul ala. O alta functionara statica ce ocupa degeaba un job. Si inca ceva.. Cand te mai duci pe la ghiseele de la primarie nu te mai plange ca se poarta urat cu tine functionarii publici. Se poarta asa cum meriti, asa cum te porti si tu cu altii.

         Voi cum ati fi reactionat? 

       Am multe idei de redecorare a living-ului..Mi-am dat ca deadline pentru acest proiect weekendul..Asa ca de maine imi voi trage hainele de lucru pe mine,voi lua materialele necesare,voi lasa raceala la o parte si ma voi apuca de treaba.:D   Iata cateva dintre pozele ce ma inspira in acest proces..

 

       Normal ca nu puteau lipsi nuantele de verde si de albastru..Nu doar pentru ca sunt in tendintele de anul acesta ale decoratorilor ci si pentru ca imi plac enorm si ma reprezinta..Sper sa reusesc ce mi-am propus.

           Am inceput ziua cu o durere monstruoasa de cap..Simt ca imi strange cineva capul in menghina..Ma ustura si ochii si am si febra..Simptome perfecte pentru statul in bataia aerului conditionat../laugh/ Daca asta e pretul pe care trebuie sa il platesc ca sa scap de zapuseala din casa accept sa il platesc..Dupa un dus mai mult rece decat cald (ca sa nu transpir mult) m-am machiat,imbracat bussiness si am plecat la interviu..Nu stiu daca voi primi jobul (pe termen determinat la Petrom ca secretara la judiciar, cu un salariu de 800 ron plus bonuri de masa) dar macar am incercat..Cine a mai auzit de "trebuie sa fii mai entuziasmata daca vrei un job"? Adica??Sa sar in sus in fata angajatorului?Sa fac tumbe?Sa sun la posturi tv ca sa le spun de interviu??Eu muream de rau si aleia ii ardea de vai draga nu esti entuziasmata..In fine..Acum astept sa vad daca ma suna si daca am primit sau nu jobul..

          De ieri mi-a adus Alex bicicleta de camera asa ca fac sport :D ..M-a facut sa plang Mada aseara cu ce mi-a spus legat de ideea de a renunta la blog..Si m-a pus pe ganduri un citat din cartea pe care o lecturez acum  "Mi-ai spus adeseori ca nu scrii ca sa primesti vreo rasplata sau aprobarea altora si ca iti ajunge sa ai o pe a ta" (Marguerite de Baraglioul in Pivnitele Vaticanului de Andre Gide)..Si asa e..Voi scrie atata timp cat am ceva de spus, atata timp cat Mada ma va citi pentru a imi fi astfel aproape, pentru a avea oameni pe care nu-i cunosc aproape..Fie ca primesc comentarii sau nu, fie ca e vizitat sau nu, blogul meu isi va continua existenta..Asa ca merci Mada si imi e foarte dor de tine..Si pentru ca stiu ca iti datorez multe pentru ca mereu m-ai incurajat si uneori chiar m-ai impins de la spate iti dau o veste buna..De saptamana asta incep sa colaborez (scriind articole) pentru un blog de specialitate numit Room Decorating Ideas..:D  

           Ma duc sa imi iau aspirina si sa imi beau ceaiul..Sper sa ma simt mai bine si sa ma apuc de redecorarile pe care mi le-am propus..Va pup si aveti grija de voi..

        

 

         Am obosit..Nu stiu daca sa continui sau nu cu scrisul pe blog..Traiesc cu senzatia ca nu contez..Dau sfaturi dar oare ele conteaza pentru cineva?Am vizitatori dar oare ii imi gasesc articolele interesante?Azi ma apuc de decorat in casa asa ca imi iau liber de aici..Poate imi voi da seama daca mai pot sau nu continua cu blogul..Oricum o sa incep sa invat si pentru master, sa aplic pentru studii si job in strainatate...busy week...busy me..

        

            Vroiam de mult timp sa va povestesc cate ceva despre ce imi place si ce nu, ce ma atrage si multe alte detalii..Am luat exemplu de la Ra si mi-am facut o lista de detalii:

• desertul meu preferat: clatitele (daca-s facute de alex), inghetata frutta de la gelateria veneziana (ma poarta cu gandul la aroma celei de la Roma :P )
• gadget-ul meu preferat: Ipod Shuffle (nelipsit cand plec acasa la Buzau)
• geanta mea preferata e:  Gucci
• designer preferat: Calvin Klein
• iubesc camasile de la:    Stradivarius
• ador rochitele de la Zarra si fustele de la Koton 
• ador tenisii de la Adidas si blugii de la Lee Cooper
• ador pantofii de la:Tod's si sandalele de la Stylesnob
• parfumul preferat: for her – Dior Addict Shine si Dolce & Gabbana Light Blue
• port cu placere pijamale: cu desene haioase
• destinatia preferata de vacanta: orice loc cu plaja si departe de Romania
• oras preferat: e greu de zis..Istanbulul noaptea, Roma ziua, Amsterdamul la inserat, Viena in timpul toamnei, San Marino tot timpul, Venetia pe timpul carnavalului, Meteora pentru liniste
• muzica preferata: pentru moment Ion Suruceanu- Ce noapte minunata (Alex stie de ce /blush/)
• ma pasioneaza: cultura, istoria si traditiile musulmane (de aia am facut un an de engleza-araba si invat turca)
• animal preferat: catelul meu Ricky si mai nou Aby
• o ciudatenie despre mine: iubescsa ma dau in roller coaster dar am fobie de inaltime /floor/ (mai ales cand merg la Meteora)
• ma voi reintoarce mereu cu placere in:unul din orasele de mai sus
• filmul preferat: the ugly truth, he's just not that into you, ice age, the pinguins of madagascar, vicky cristina barcelona (pt peisaje)
• poet preferat:Mahmuod Darwish
• daca as putea sa aleg unde sa traiesc, ar fi: oricare alta tara
• bijuteria preferata: un lantisor cu cruciulita primit de ziua mea de la Alex
• piatra preferata: safirul
• imi mai plac:ceasurile (bine recunosc sunt maniaca in privinta lor :D )
• sport preferat: inotul
• regret ca nu o vad mai des pe: Madalina si pe mama
• flori preferate: trandafirii albi si ghioceii
• imi doresc: sa am o casa a mea undeva la mare
• cel mai mult imi place sa: gatesc si sa rad cu Alex
• daca as putea: as calatori toata viata
• ce imi lipseste cel mai mult acum: un job in domeniul PR-ului sau a politicilor publice, un venit sigur si decent si o masina
• pare irealizabil: sa am o casa a mea, dar nu imposibil
• nu inteleg: pitzipoancele, oamenii ingamfati si fatarnici
• nu pot sa renunt la: telefon
• sunt dependenta de: internet si iubire
• nu ies din casa fara: ceas si geanta
• nu imi plac: spatiile inchise, soarecii si imputitii din ratb
• cea mai buna prietena: Madalina
• de mica mi-am dorit sa devin: jurnalista sau doctorita pentru copii
• visele mele sunt:la fel de nastrusnice ca si mine
• fruct preferat: marul verde, zmeura
• mancare preferata: orice face parte din bucataria italieneasca sau marocana
• amintirea preferata: suportul moral acordat de mama pe perioada licentei, ultimul an :D
• nu suport: frigul si mitocania
• nu reusesc: sa nu pun la suflet rautatile gratuite ale celor din jur 
• incep ziua: dimineata cu o cafea mare in fata

        Voua ce va place? Cum ati completa o astfel de lista?

         Astazi m-am trezit cu un puternic chef de duca...dar vorba lui alex- unde sa te duci cand afara e zapuseala? nu stiu unde dar cert e ca am chef de vazut cladiri vechi, de gustat mancaruri noi, de vazut oameni noi si prietenosi...uff...am chef..si ce daca nu am un ban in buzunar? pot visa..asta a ramas gratuitatea cea mai de pret in zilele astea de criza economica..visez cu ochii deschisi la locuri pline de verdeata, la campii de floarea soarelui, la razele soarelui marocan, la topoganele din parcul de distractii mirabilandia, la plaja andrea din rimini, la strazile suprapopulate ale istanbulului, la rahatul turcesc din bazar, la castelele din salzburg, la ploaia (care m-a tinut in masina) din luxembourg, la ziua nationala a statului san marino, la carnavalul de la venetia, la monumentele arhitecturale din piata vaticanului, la mirosul istoriei scrise in interiorul colloseumului, la muzeele din amsterdam..la tot ce e frumos..la tot ce am vazut de atatea ori..la tot ce as vrea sa vad cu alex..la tot ce nu e de pierdut..

        Voi ce ati vrea sa vedeti?De ce va e dor si ce ati vizita?

      Azi imi iau o zi libera...nu ma simt deloc in apele mele..mi-e cam rau si nu am chef de nimic..poate revin pe seara cu o noua rubrica dedicata in totalitate calatoriilor..pup..