Astazi va voi mai prezenta o perla arhitecturala data uitarii pentru mult timp. Oare cati dintre voi stiu ce a reprezentat pentru bucuresteni hotelul Cismigiu cu adevarat? Oare cati stiu despre el mai mult decat ce canta Tudor Chirila? Oare cati dintre voi ati avut curiozitatea de a-i descoperi istoria? Ei bine in cazul in care nu ati facut-o deja va voi prezenta cateva date despre el si despre istoria lui cu iz de can-can.

      Hotelul s-a numit la inceput Palace Hotel si a fost construit in anul 1912. A fost prima cladire construita pe Bulevardul Regina Elisabeta. Numele de Palace Hotel este legat de inginerul macedo-roman Nicolae Nacu Pissiota. Dupa ce a terminat Scoala de Drumuri si Poduri de la Paris, acesta a venit in Romania si a fost naturalizat la cererea sa. Pissiota a conceput structura metalica de rezistenta a cladirii, iar varul sau Arghir Culina, a fost cel ce s-a ocupat de arhitectura intregului hotel. Hotelul a ramas in posesia familiei Pissiota si dupa moartea acestuia in 1940. In 1948 insa cladirea a fost nationalizata de comunisti, ca multe altele. Importanta cladirii pentru comunisti nu consta in maiestria arhitecturala, ci in pozitia stategica oferita. Odata cu intrarea in posesia comunistilor, hotelul isi schimba numele in Hotel Cismigiu. Poate stiati sau poate nu, (eu cel putin mereu ma intrebam de unde ii vine noul nume) dar numele ii vine de la titlul directorului serviciului apelor de la acea vreme. Directorul cismelelor din Bucuresti era cunoscut drept "cismegiul" si isi avea locuinta aproape de malul lacului din parcul cu acelasi nume.

     In Micul Paris, Cismigiu era unul dintre hotelurile cu cele mai multe locuri din Bucuresti: avea aproximativ 200 de camere. Era un hotel de categoria a doua deoarece avea si camere cu patru paturi si pentru ca era central, era foarte cautat, in special de delegatii. O camera cu doua paturi era 70 de lei, iar oficialii aveau dreptul sa deconteze 45 de lei. Insa hotelul a fost neglijat de autoritatile comuniste. Nu s-au facut reparatii, ci doar cateva igienizari, iar camerele au fost exploatate la maxim. Nu prea existau becuri la veioze si erau probleme cu apa calda si cea rece.

Cu toate astea, de-a lungul timpului, pe la hotel au trecut scriitorul I.D. Sarbu, istoricul Alexandru Zub si indragitul Gil Dobrica, despre care se spune ca in fiecare dimineata se ducea in Cismigiu si alerga timp de o ora. Ce ii facea pe acesti oameni "mondeni" sa revina aici? Peretii camerelor erau decorati cu foite de aur, iar in receptia hotelului, dupa ce se facea intrarea printr-o usa rotativa de lemn, clientii vremii erau intampinati de o atmosfera eleganta, accentuata de lumina unui candelabru somptuos, asemanator celor de la casele regale europene. Asa dupa cum declara si arhitecta Anca Bratuleanu "hotelul a fost un simbol al modernizarii si occidentalizarii", constituind la acel timp si o inovatie arhitecturala a vremii, datorita structurii sale metalice de rezistenta.

     La fel de vestita ca si Hotel Cismigiu, era la vremea aceea, Beraria Gambrinus, ce se afla la intrarea in hotel. In cartea "De la Hanul Serban Voda la Hotel Intercontinental", Ion Paraschiv si Trandafir Iliescu, scriau ca afacerea Gambrinus a fost demarata de Caragiale in 1901. Ei spuneau ca saloanele berariei nu erau prea mari, nu depaseau capacitatea de 200 de locuri, insa dadeau localului un aspect intim. La inceput beraria fusese localizata in Piata Palatului. La începutul anilor 1940, Gambrinus este redeschis in Bulevardul Elisabeta, pe colt cu strada Brezoianu, in Palace Hotel (denumit apoi Hotel Cismigiu), inlocuind o franzelarie a fabricii „Otto Gagel“, si ea furnizoare a Casei Regale. Hotelul fusese ridicat in anii 1911-1912 pe un teren pe care inca din 1874 dadea reprezentatii Circul Sidoli. In 1911, locul apartinea inca blanarului Sigmund Prager (acelasi care, cumparand casa Vacarescu-Bellu din capul strazii Franceze, a daramat-o si a reconstruit-o). Dupa demolare, Circul Sidoli s-a mutat langa Dambovita, in perimetrul strazilor Brutus si Sapientei (din nou ne amintim de Caragiale!). Arhitectul a fost Arghir Culina, caruia i se datoreaza si proiectarea hotelurilor Capitol (fost Louvre), Negoiu (fost Stanescu), Union, Ambasador, dar si alte edificii din Bucuresti. Gambrinus-ul renascut a functionat aici si dupa nationalizare, pana in anii 1990. A fost, poate, singurul restaurant bucurestean caruia regimul comunist i-a pastrat numele. Beraria Gambrinus a fost singurul loc din Bucuresti unde se servea bere la halba, iar aceasta costa 3 lei.

In 1906 a venit la Gambrinus Grigoras Dinicu, iar vreme de 6 luni beraria s-a transformat intr-un centru al muzicii lautaresti. Dupa moartea lui Caragiale, fabrica Luther a redeschis localul si l-a concesionat fratilor Ionescu, de meserie bucatari. Scriitori, ziaristi, oameni de afaceri si politicieni, cu totii veneau la Gambrinus pentru a sarbatori premierele Teatrului National. Una din specialitatile casei era snitelul vienez, din pulpa de vitel, care se servea cu garnitura de legume asortate. Vara, se improviza o mica gradina in fata berariei si se instalau 10-12 mese de tabla. Iarna, pe estrada berariei concertau orchestre de renume. In perioada 1932-1940, programele muzicale ale lui Dinicu si Jean Marcu erau transmise in anumite zile la radio, direct din local. Beraria a fost distrusa de bombardamentele din cel de-al doilea razboi mondial.

         Dupa 1990, Hotel Cismigiu s-a transformat in camin pentru studentii de la Academia de Teatru si Film. Actorul Cristi Iacob a locuit acolo la inceputul anilor 1990, timp de sase-sapte luni. Ceea ce s-a intamplat cu fata care a cazut in lift, l-a inspirat pe actor sa scrie cateva versuri despre cladirea sinistra, pe care apoi Tudor Chirila le-a transformat in cantec. Fata care s-a prabusit in casa liftului era o studenta din Republica Moldova, din prima sau a doua generatie de studenti basarabeni de la actorie. Caminul era aproape gol in acea zi deoarece accidentul s-a petrecut intr-un weekend de primavara, iar studentii erau plecati. Din acel moment a inceput declinul hotelului, ce candva, inauntru, avea o usa rotativa din lemn si un candelabru mare ce lumina salonul de la intrare. In prezent, Hotel Cismigiu este o ruina, ce nu face decat sa urateasca Bulevardul Elisabeta. Geamurile sunt sparte si prafuite, usa de la intrare de abia se mai tine, iar sigla ce intr-un timp a fost emblematica, acum este doar o ruginatura, ce aproape nu se mai vede. Intr-un timp se putea intra in hotel, prin gaurile din pereti, dar acum acestea au fost astupate. S-au auzit multe istorii, de la fantome la un tanar ce statea in hotel si se credea varcolac, insa cert este ca zilele bune ale cladirii nu se mai intorc.

      In 2004 s-a anuntat ca hotelul a fost cumparat de compania spaniola Hercesa, pentru reabilitare, insa nici in prezent nu s-a facut nimic. Hotelul Cismigiu a adapostit la vremea lui multe istorii pline de haz, spuse la o halba de bere. A fost una dintre cladirile de seama din Bucuresti. Este pacat ca ceea ce candva facea din Capitala Micul Paris, acum sa ajunga un pericol public. Insa farmecul Bucurestiului de alta data, a ramas ingropat cu toate povestile cladirilor demolate si uitate de vreme. La sfarsitul anului 2009 compania spaniola Hercesa a inceput lucrările la fostul Hotel Cişmigiu, din centrul Bucureştiului, ce va fi transformat într-un hotel cu cinci etaje ce va cuprinde 65 de apartamente de lux destinate închirierii. Hotelul a fost achiziţionat de spanioli în 2004 şi va păstra linia arhitecturală originală. „Am început lucrările la Hotel Cişmigiu acum 3-4 luni alături de firma de construcţii Virom, care construieste si proiectul Vivenda Residencias din Titan", a declarat in februarie 2010 pentru capital.ro Alejandro Solano, directorul general al Hercesa Romania. Clădirea de pe Bulevardul Regina Elisabeta are o suprafaţă construită de 6.9000 mp, fiecare etaj având 1.400 mp. Proiectul prevede atingerea unei suprafeţe de 9.000 mp împărţiţi pe subsol, parter, cinci etaje şi pod. Finalizarea lucrărilor este programată pentru luna septembrie a anului viitor. Proiectul a fost întârziat deoarece structura clădirii a necesitat o demolare parţială şi nu o renovare cum calculase Hercesa în planurile iniţiale, motiv pentru care proiectul a trebuie refăcut şi supus din nou avizării autorităţilor locale.

       Spaţiul fostului cinematograf Bulevard, intrat şi el în proprietatea companiei spaniole odată cu încheierea tranzacţiei, va găzdui sediul Hercesa. Apoi, restul spaţiilor de la parter vor fi închiriate în scop comercial. Ar putea fi vorba chiar şi de legendara berărie Gambrinus, care, dacă nu îşi va găsi un chiriaş dispus să îi redea imaginea de altădată - „vrem ceva asemănător cu «Carul cu bere», punctează Solano -, va deveni, la rândul său, un spaţiu comercial ca oricare altul. Chiar dacă au ales soluţia demolării, proprietarii nu au de gând să facă modificări majore în actuala arhitectură a hotelului. Astfel, curtea interioară va fi păstrată, urmând să fie împânzită cu arbuşti şi plante căţărătoare şi, probabil, să găzduiască o terasă. Vor avea, totuşi, loc şi două schimbări esenţiale: la subsol va fi amenajată o parcare, iar toate camerele de acum vor fi mărite şi transformate în apartamente, 67 la număr. Cele mai spectaculoase vor fi şapte apartamente tip duplex, situate la ultimul etaj. Deşi se prefigurează a fi un proiect de lux, hotelul nu va depăşi totuşi nivelul de patru stele. Aceasta deoarece, după cum spune Solano, spaţiul redus nu permite găzduirea unei piscine sau a numărului necesar de locuri de parcare pentru a accede la categoria maximă. În ceea ce priveşte factorul financiar, investiţia totală a companiei va fi de circa opt milioane de euro: două pentru achiziţionarea clădirii şi şase pentru renovarea sa. „Este un buget viabil, aş fi spus că e chiar prea mare, dacă nu ar fi vorba şi de nişte limite pe care le au de depăşit; de exemplu, securizarea clădirii sau refacerea faţadei exact după modelul iniţial", comentează Paul Mărăşoiu, preşedintele Peacock Hotels şi specialist în hotelăria autohtonă. Deşi reprezentantul Hercesa a declarat că este prea devreme pentru a face previziuni privind perioada de amortizare a investiţiei, ţinând cont că lucrările nu au început încă, Paul Mărăşoiu prevede că, „în funcţie de tendinţele viitoare de pe piaţă", aceasta va fi de opt-zece ani.

        Voi ce povesti mai stiti in legatura cu cladiri vechi pline de farmecul istoriei ce ar trebui pastrate si restaurate?

P.S  Uitasem sa precizez ca fata nu a murit imediat ci s-a zbatut timp de 3 ore fara a fi auzita de cineva. Nu i se cunoaste identitatea si nici macar un martor nu a putut fi gasit de politie. Destul de ciudat daca ma intrebati pe mine.

P.S 1  Am mai gasit cateva poze din interiorul hotelului aici http://www.flickr.com/photos/stefan_atb/2377230988/