Poetul Adrian Păunescu s-a stins din viaţă, în această dimineaţă, la ora 07.15, după o serie de probleme cardiace, a anunţat doctorul său curant Şerban Brădişteanu. Medicii de la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, unde acesta era internat din 26 octombrie, nu au mai putut face nimic, în ultimele zile Păunescu respirând doar cu ajutorul aparatelor. “După nenumărate tentatvie de resuscitare, a trebuit să ne declarăm învinşi. Maestrul a plecat dintre noi,” a spus medicul Brădişteanu.

 

Adrian Păunescu, pe numele său adevărat Adrian Păun, s-a născut pe 20 iulie 1943 în județul Bălţi, Basarabia, astăzi Republica Moldova. A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra. Pe 17 septembrie 1973, a înfiinţat Cenaclul Flacăra, care a devenit în scurt timp un adevărat fenomen. Peste 1.000 de concerte, recitaluri de poezie au fost susţinute de Adrian Păunescu în faţa a peste şase milioane de spectatori. Pe 16 iunie 1985, Cenaclul a fost interzis de comunişti, iar poetul destituit de la conducerea revistei Flacăra. Relația lui Păunescu cu regimul Ceaușescu este totuşi considerată ca ambiguă, mergând de la scrierea de poeme adulatoare, la critici publice directe. Aceasta explică și varietatea pozițiilor pro și contra Păunescu de după 1989. După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990, fondează revista Totuşi iubirea. În calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul românesc şi a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1. Între 1992 şi 1998, Păunescu a fost membru în Partidul Socialist al Muncii al lui Ilie Verdeţ. În 1994 devine membru PSD, pe atunci Partidului Democrației Sociale din România (PDSR). A mai fost președinte al Comisiei Senatului pentru Cultură, Culte, Artă și Mijloace de Informare în Masă şi membru al delegației parlamentare române la Consiliul Europei de la Strasbourg.

    Dintre volumele publicate de Adrian Păunescu amintim: Ultrasentimente (1965, poezii, debut editorial), Viaţa de excepţii (1971), Istoria unei secunde (1971, poezii, trei ediții, prima fiind arsă de cenzura de partid), Repetabila povară (1974, poezii), Iubiți-vă pe tunuri (1981, poezii), Sunt un om liber (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piață în septembrie 1989, imediat ce a apărut, și a revenit printre cititori în martie 1990. În 1998 a apărut Deromânizarea României, poezii, Până la capăt (2002, poezii), Rugă pentru părinți (2007, poezii), Libertatea de unică folosință (2009, poezii).

    In urma cu patru zile a scris ultima sa poezie, chiar de pe patul de spital..O poezie testament ce te face sa te gandesti la ce bun toata alergatura, toata ura, tot zbuciumul, toata viata consumata pentru a face bani si a strange cat mai multe..In final toti suntem egali in fata lui Dumnezeu, toti ne intoarcem in neant si nu luam nimic decat 4 scanduri.

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

sursa: Ring

      Am plans cand au citit ieri la stiri scrisoarea fiicei lui cea mica..Era incarcata de iubire, de respect si mai ales de suferinta. Pacat ca nu am stiut sa ii aratam cat inseamna pentru noi si pentru cultura noastra inainte de acest tragic final..Maestre ramai in inimile noastre. Vegheaza-ne de acolo de sus si ai grija de ceilalti mari maestri plecati in ceruri prea devreme.

 Sper ca moartea maestrului sa nu devina un circ televizat, si o scormonire cu bocancii in sufletele familiei. Se stie doar ca reporterii nostri sunt cei mai buni la asa ceva. Sunt reporteri ce ar face orice pentru audienta, asta incluzand si transmiterea de stiri de langa sicriul defunctului sau hartuirea familiei pentru o amarata de declaratie in exclusivitate. Iata si cateva marturii ale celor care au avut onoarea de a il cunoaste personal:

Dinescu: "Adrian Paunescu a fost primul poet care s-a certat cu Ceausescu. A fost un mare talent care şi-a subnimat propriul talent prin viaţa sa ieşită din comun. Cine ştie cum a debutat Adrian Păunescu prin anii 68, cu volumul lui Mieii primi, ştie că a fost asemuit unui fenomen de critica literară."

Ion Iliescu : "A fost un poet militant, de aceea s-a bucurat de atata popularitate. Adrian Păunescu va rămâne ca o voce puternică a culturii noastre, o mare conştiinţă publică. Avea o forţă de creaţie extraordinară".

Ovidiu Lipan Tandarica: "Va rămâne ancorat în ceea ce a însemnat cultură şi patriotism. A fost un om care a încercat să schimbe ceva; avea foarte multă energie. Condoleanţe familiei! Ar trebui să învăţăm să apreciem valorile".

 Tudor Gheorghe: "abia acum, când nu mai este, vom realiza cât de mare a fostPoate vor reuşi să realizeze asta şi oamenii care nu l-au apreciat îndeajuns sau care nu l-au citit. Dacă vor reuşi...", el fiind si finul de cununie al maestrului Paunescu.

Razvan Theodorescu: "Adrian Păunescu a fost o prezenţă covârşitoare. A trăit viaţa acestui popor din plin, a fost un patriot în sensul cel mai adânc al cuvântul, un om pe care soarta naţiei sale l-a interesat, a fost un om al multora, pentru mulţi tineri el a reprezentat un ghid, într-o anumită epocă. Adrian Păunescu rămâne un om profund respectabil în istoria civilizaţiei sale şi sunt sigur că cu tot ce a avut el bun."

Vasile Seicaru: "Bănuiesc că a plecat trist din viaţă. Şi stim cu toţii lurul acesta. Vor apărea tot felul de voci care îl vor ridica în slăvi, care vor spune lucruri etraordinare despre el, oameni despre care am auzit mai puţin".

Victor Socaciu: "Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte. Asta ar trebui să spunem în acest moment tragic. Cred că pentru acest om o instaurarea doliului naţional ar fi necesară pentru că sunt personalităţi pe care acest popor le-a născut. El defineşte o epocă. O personalitate complexă un artist extraordinar, un poet care a şlefuit limba româna acest om are nevoie de preţuirea neamului pe care l-a iubit aşa mult după cum ştiţi. Un neam pentru care şi-a sacrificat. Abia acum după moarte vom întelege şi vom reciti testamentul pe care l-a lăsat. Cred că a trecut în nefiinţa un titan al culturii noastre şi va trebui să întelegem că România pierde o mare valoare şi probabil că peste o sută de ani vom putea vorbi despre epoca Păunescu".

      Sursa: realitatea.net

P.S   Oare cati vor aparea zilele astea pe la televiziuni sa il planga pe maestru in cautarea de publicitate?Oare cati vor veni sa vorbeasca despre munca sa neuitand sa spuna si despre ce carte sau ce film au mai vazut in ultima vreme?